Forum CopilulMeu

Nu stiu daca aveti rabdare sa ascultati povestea mea dar eu zic ca merita.....
Din multe consulturi am aflat ca nu o sa pot avea copii...f multi dr.si-au dat cu parerea....verdictul....acelasi:oligomenom sec si uterul mic cit al unui copil de 5 ani...asta in august 2005.
Asta e...am zis eu si sotul meu,daca D-zeu nu vrea sa ne dea asta e..nu o sa umblam prin medici sa facem fel si fel de tratamente pt ca noi cunosteam persoane care faceau tratamente de zeci de ani de zile si nimic...asa ca lasam in voia sortii...
Pe linga acele probleme aveam si niste dereglari hormonale asa ca pe 25 mai am mers la un dr.genicolog particular sa vad ce se intimpla.El dupa un control mai rau decit la animale, a zis la fel ca nu prea am sanse sa mai fac copii si mi-a dat un tratament hormonal.
Pe 15 iulie vazind ca tot nu se rezolva problema am mers la dr.de la mine din oras....nu particular nu bani nu nimic.verdictul lui....:sarcina la 3 luni si jumatate.
Deci,eu cind “animalul “ala mi-a facut control aveam o luna si ceva de sarcina si nu a vazut....pai ce fel de dr. Era ala? Si pe deasupra imi da si tratament hormonal...ma mir cum de nu am pierdut sarcina.
Deci eram insarcinata.....nici nu stiam ce sa zic...ma bucuram pt ca era tot ce imi doream,dar problema era alta :in acea saptamina trebuia sa plec in Italia cu sotul la munca.....alte intrebari alte dileme....sa plec? Sa nu plec?era clar o sarcina cu risc pt ca uterul meu era f mic.
Dupa mai multe ezitari am plecat.Si mergi 4 mii de km pina in capatul lumii in Sicilia unde vara afara sunt 45 grade celsius in sera erau 60 chiar mai mult....si asa lucram pt ca nu am spus la nimeni acolo ca sunt insarcinata ca nu ma mai lasa sa lucrez...si munceste 9 –10 h pe zi,gramada la plantat rosii sau la ridicat la lazi cu o sarcina care crestea in fiecare zi...
Ma rugam la D-zeu zilnic sa pot duce sarcina...si multumesc lui.
Cind am intrat in 6 luni am anuntat ca plecam acasa ca ma gindeam eu sunt femei care nasc la 7 luni si eu nu mai aveam mult pina atunci iar acolo nu aveam cum sa nasc ca nu aveam acte.
Asa ca am plecat acasa....iar 4 mii de km de mers,de data aceasta cu o burta mai mare.Am mers cu autocarul 3 zile si trei nopti,gramada(asa cum e in autocar)
Si am ajuns cu greu acasa....Am facut o cruce mare si am zis de acum aici are cine sa aiba grija de mine...
Am mers a doua zii la control si a zis ca totul e bine si ca decurge in ritmul normal(nici nu am zis unde am fost si ce am facut ca cred ca ma batea)
Data aproximativa a nasterii:9 februarie...
Apoi am inceput sa am dureri,aveam zile cind de abia duceam piciorul de durere,dar dr zicea ca e normal.
Pe 19 DECEMBRIE am zis ca sa mai fac un ecograf ca sa fiu linistita de sarbatori..la fel :toate bune , creste, doar ca data nasterii se schimba 24 ianuarie pentru ca era o FETITA.
Am mers acasa linistita ca totul e bn,dar....
20 DECEMBRIE 2006-dimineata la ora 3 am simtit ceva cald...s-a rupt apa....la 5 l-am trezit pe sotul meu si i-am zis ca cred ca nasc,dar el a crezut ca e alarma falsa,dar totusi am mers la spital.Asa era ,au zis ca pina peste 2 ore nasc,dar eu nu aveam dureri nici cit avusesem in ultima luna.
Din start a zis ca e fff mic,dar ca imi dau ceva sa nasc repede...pe la ora 8 au inceput durerile...am stat doar cu asistenta cu toate ca era un caz special(prematur,micsi dupa cum spuneau ei cu f putine sanse de supravetuire)
La 9.10 am intrat in sala de nasteri.M-am chinuit o ora ,dar nu au chemat dr.La 10:15 am nascut o fetita de 2 kg.Apoi a urmat alt chin,a cusut de la 10:15 pina la 11:30.
Cind a terminat mi-a spus sa ma ridic si sa merg in salon,deci dupa zeci de anestezii si 2 ore de chin am coborit de acolo si am mers singura in salon care era la capatul holului,dar nu s-a obosit niciuna sa mearga cu mine...am mers singura .
In salon,a venit una sa dau semnatura ca o sa cumpar lapte pt copil,dar nu va zic ca venise cu hirtia in mina in timp ce ma cosea
Apoi a venit alta si a zis sa stau nemiscata 2 ore ca asa trebuie,dar unde sa plec cind toate erau rupte in mine...
Peste o jumatate de ora vine asistenta cu care am nascut si imi zice sa ma imbrac si sa merg afara ca ma asteapta sotul si tatal meu,asa ca am ascultat-o si am iesit (la jumatate de ora)unde erau acelae 2 h nu stiu...
A urmat o noapte de chin cu dureri de la cusuturi...A doua zii ma cheama si imi zice ca ne trimite la spitalu judetean pt ca e copilu prematur si ei nu se pot ocupa de asa ceva.Asa ca am dat iar semnatura sa plec cu copilul la judetean.de data asta am semnat ca chiar daca plec ,plec pe riscul meu,daca stau,stau pe riscul meu.(veneu sarbatorile )si trebuia sa scape repede de noi.
Asa ca au pus salvare si ne-a spus sa mergem.Cind am coborit eu de sus din spital copilul meu era deja la salvare.cind am ajuns mi-a spu asa:”copilul dv. Este acolo”si mi-a aratat spre o gramaduta de scutece puse jos pe podeala salvarii.tin sa sp[ecific ca era 21 decembrie deci f frig,iar copilul meu prematur era pe podeala salvarii cu usa deschisa.
La judeteana ne-a internat mamele jos(mai erau 2 la fel ca mine),iar copii sus la etajul 2.Alt chin,eu rupta si cusuta si cu o durere insuportabila de hemoroizi ,urca din 3 in 3 ore la copil.
Iar ,dupa ce mi-a scos firele 2 s-au desfacut si am ramas cu o problema si acolo.
Dar,nu mai zic ca eram tratate ca si cum am fi avut raie si de asistenti si de dr.pediatru.Ca parca eu am vrut sa merg cu copilul acolo.La doua zile imi spune ca fetita mea are o problema la minute ,ca cea asistenta cu care am nascut si care avea doar 23 de ani si nu stia ce e cu ea ,a prins de copil cind a iesit ,iar acesta s-a prins de uter si si-a intins muschii.Deci ,ne trezim dupa toate astea si cu o semipareza la mina dreapta.
Am stat in spital acolo o luna pt a lua copilul in greutate,mai ales ca acum scazuse la 1,700g.
Dar ,dupa lupte seculare am ajuns acasa cu bine ,iar acum suntem mari (avem 4 luni si jumatate)si am scapat si de semipareza.
Sper ca nu v-am plictisit ,dar mai scurt nu puteam sa scriu pt a putea axprima cum m-am chinuit eu din cauza unora care uneori nu au ce cauta acolo.Dar,cu ajutorul lui D-zeu am scapat.

Felicitari, mamico si multa sanatate tie si lui bb!

Georgiana, nu stiu din ce oras esti, dar vreau sa iti spun k citind povestea ta, mi-am adus aminte de verisoara mea care a nascut la Alexandria, jud TR si care era sa isi piarda copilul din cauza incompetentei medicilor si asistentelor de acolo (fetita ei a ajuns la Bucuresti cu septicemie si toate organele aproape de colaps)... Aici la Buc, a dat Dumnezeu de a dat peste niste medici extraordinari.

Chiar daca sunt cadru medical, cand citesc astfel de probleme ma ia groaza... Toti medicii si asistentele care isi pateaza mainele cu vietile a mii de copii care mor sau raman mutilati pe viata au facut meseria doar pt bani si pt castiguri... Medicina este o vocatie si daca nu ai acel "ceva" care sa te indrume sa practici meseria de medic/asistenta se ajunge la ororile care se intampla zi de zi in spitalele din Romania.

Ma bucur nespus k fetita ta se simte bine si acum nu mai sunt probleme (si nepotica mea acum este bine, doar mai are unele sechele neurologice care, au spus medicii, se vor rezolva in timp... Are 9 luni, implinite chiar azi).

Sa dea Dumnezeu ca si de acum inainte sa fiti sanatoase si sa va puteti bucura una de cealalta.