desi parca am mai povestit pe undeva despre nasterea puiului meu, parca as vrea sa-mi amintesc acele clipe si sa le "retraiesc" povestind aici despre ele...
experienta nasterii nu a fost crunta dar nici usoara, insa acum, dupa 2 luni jumate, cand imi privesc ingerasul, stiu ca as mai trece de 10 ori prin experiente si mai grele doar sa o am pe ea...
la noi, dpn era 26 martie 2005.
pe 11 martie (intr-o vineri) am fost la control, nu aveam nici un fel de contractie, colul era inchis si doctorul m-a chemat saptamana cealalta, parca pe 22 sau 23.
am plecat acasa, eram satula de burta, de insomnii si de asteptat...sambata, pe 12, pe la ora 18.30 am adus de pe balcon un bax de apa minerala...apoi, cam dupa 2 ore am eliminat dopul. nu mi-am facut nici un fel de griji, doctorul mi-a zis ca poate dura si o saptamana de la eliminarea dopului pana la nastere, si cum pe mine nu ma durea nimic...am zis ca stie el mai bine...
in ziua aia se stricase plutitorul de la bazinul de la toaleta si sotul meu a tot mesterit sa il repare...
ne-am bagat in pat seara si, spre surprinderea mea am adormit. de obicei ma apuca si 5 dimineata fara sa adorm...
la 3.30 noaptea am simtit un junghi scurt si a curs un strop...am mers la toaleta si a inceput sa curga apa...nu se mai oprea...
mi-am dat seama ca se apropie momentul, nu am intrat in panica, i-am spus scurt sotului meu (care dormea): curge apa! stiti ce mi-a raspuns?!? "opreste bazinul! el se gandea la toaleta...
l-am trezit apoi, i-am spus ca trebuie sa mergem la spital si el ma intreaba "acum?
cred ca s-a speriat putin, ne-am imbracat repede, am luat bagajul si...spre spital. eu eram stresata sa nu murdaresc masina, aveam un prosop intre picioare si curgea continuu...
m-am internat, nu aveam deloc dilatatie, nu aveam deloc dureri.
doctorul meu, care tocmai fusese de garda mi-a zis "rabdare, mai dureaza mult". mi-am trimis sotul acasa, nu vedeam rostul sa stea pe-acolo nu-stiu-cate ore...
nu ma durea nimic, m-au pus intr-un pat sa astept, mi-au pus o perfuzie sa grabeasca treaba. au inceput apoi dureri usoare, din 5 in 5 minute. vorbeam cu sotul meu la telefon, ne trimiteam mesaje...apoi au inceput dureri crunte.
m-am interesat care va fi moasa cu care voi naste si i-am bagat in buzunar 700.000 (asa m-au sfatuit mai multi, sa se poarte frumos cu mine...)
dupa cateva ore a venit doctorul, nu aveam dilatatie decat 1, durerile erau insuportabile, mi s-a facut rau de la calciu...m-au lasat acolo sa ma chinui...
pana la urma a venit doctorul si a stat cam 40 minute cu mana in...mea, sa astepte contractii sa vada nu-stiu-ce...
nu mai puteam, se tot invarteau pe-acolo si susoteau, mi-am dat seama ca ceva e in neregula...
eram cam ametita si m-am mai trezit in lift, in drum spre sala de operatii...cezariana de urgenta! de ce, nu stiam!
am apucat sa imi anunt sotul sa vina
apoi, dupa ce mi-au pus o sonda, nu mai stiu decat cand ma duceau la reanimare, l-am zarit si pe sotul meu pe hol, eram ametita si adormita si el ma filma...
dupa 2 ore mi-au adus copilul sa-l vad, mi se parea cel mai dulce inger din lume...
nu m-au lasat sub nici o forma sa ma dau jos din pat, a revenit sotul meu cu un buchet de 13 trandafiri galbeni (preferatii mei) si cu poze cu copilasul nostru. radia de fericire, eu la fel, abia asteptam sa ma duc la ea.
asta s-a intamplat abia a doua zi, cand m-au mutat in salon si cand ma duceam la alaptat. nu ma mai saturam sa o privesc...
iar acum ea este viata noastra.
asa cum am mai spus, nu am inteles si nu voi intelege niciodata de ce doctorul m-a lasat atat de mult pana sa ma duca la cezariana, am aflat doar ca nu-i mai auzea inima copilului si ca de asta s-a hotarat sa imi faca cezariana...
copilul s-a nascut perfect sanatos, in 2 zile am plecat amandoua acasa, mi-am revenit foarte repede.
acum deja suntem mari, avem 2 luni jumate...
cam asta e experienta noastra, prin care as mai trece sa am acest copil.

Sa fie sanatoasa printesa!


.Pe 5 Martie seara a inceput travaliul am stat toata noaptea ,iar dimineata i-am spus sotului ca tb. sa mergem durerile fiind mai intense.Am ajuns la spital la 7:45 si am fost dusa in sala de consultatii unde dr. mi-a spus ca aveam dilatatie 7.Nu mi-a mai facut clisma si m-au dus in sala de travaliu unde mai erau 2 tipe ,una nascuse ,iar cealalta avea dilatatie 4 i se rupsese apa si urla de mama focului.M-au pus la un aparat ca sa asculte bataile inimii lui bb si sa vada la ce interval sunt contractiile.Eu eram vesela de abia asteptam sa nasc ,dar tipa care urla si care primea de zor calmante peste calmante imi zicea:"Tu de ce nu tipiiii, ce nu te doare cine ma pus vreau sa fac kk da nu ma dauuuu josss!".A venit dr. mi-a rupt apa si in 5 min. m-am dilatat la 10 si imi venea sa imping.Am mers singura la sala de nastere si dupa 30 de min. am nascut-o pe Onutza(la 9:30 dimineata) care a iesit ca o vijelie.Mi-au aratat-o,iar ea a deschis ochisorii si parca s-a uitat la mine si dadea din manuta stanga :"salut eu sunt" .Placenta a iesit fara dureri ,apoi dr. mi-a facut anastezie si a cusut la mine vreo ora.Am avut 7 fire externe nerezorbabile(a avut un cap ca eu nu mai puteam,iar dr.haioasa imi spunea are capul mare asta-i capoasa si eu faceam "cat de mare",dr. zicea "da domle'are capul mare "cat de mareeeee").M-am dus inapoi in sala de travaliu pe picioarele mele a venit si sotul sa ma vada care era fff. emotionat a stat langa mine m-a tinut de mana,apoi m-au mutat in salon unde am ajuns tot pe picioarele mele.Salonul era la etajul 2(nu aveau lift).Toaleta se facea la cerere .Firele mi le-a scos la 5 zile dupa nastere ,dar nu am putut sa stau normal ,ci numai pe stg. vreo luna.Am uitat sa va povestesc o intamplare haioasa :tipa pe masa de nastere ,dr .ii spunea sa impinga si ea facea:"baga-l inapoi nu il mai fac azi il fac maine"si dr "serios?''"da baga-l inapoi".E reala intimplarea.


