Mor de frica, scapati-ma de sarcina!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[miti76]

Si eu am simtit ca bebicii mei sunt baieti!

[lizu]

Eu as vrea fetita, evident... ca mi s-ar parea viata mai usoara cu ea, decat cu un baietel disperat dupa masinute, camioane si soldati de plastic... care isi va rupe picioarele la bunici prin copaci etc... medicul a inclinat spre fata, dar nu era sigur... Eu as zice ca e baiat, desi... nu sunt convinsa... nici nu stiu ce sa zic.... voi sti atunci... Intr-un fel nici nu vrea sa stiu pentru ca imi fac tot felul de ganduri si nu e bine... VA fi surpriza...

[doinaden]

Buna Lizu
Am intrat si eu recent pe site. Eu loc in Madrid de ceva timp si am 2 fete, una de 8 ani, alta de 4 ani. Acum 8 ani am facut aceiasi pasi ca si tine spre un avort, in Bucuresti. Am intrat in sala m-am dezbracat, mi-am pus papucii si in timp ce asteptam sa imi vina randul al taiat am simtit cum camera se face din ce in ce mai mica, peretii vin inspre mine si.................am fugit de acolo.E un Dumnezeu undeva care le vede pe toate. Eu am RH negativ si ar fi fost greu dupa un avort sa mai pot face un copil, adica f.riscant. Dar cu timpul, dupa 4 ani a aparut si al doilea copil.
Decizia ta este cea mai buna, sunt si eu alaturi de tine, acum incearca sa te odihnesti, sa fi linistita, si bucura-te de sarcina. Si nu mai citi atat "Mama si Copilul" cateodata nu e bine.
Te imbratisez cu drag
Doina

[dana_gogan]

Sa stii ca si baieteii au farmecul lor.Dorinta lor de a stii din ce sunt compuse toate,cum functioneaza.Dupa ce am avut fata eram convinsa ca vreau si baiat dar atunci credeam ca vreau doar pentru sotul meu.Acum stiu cu certitudine ca nu as fi fost implinita pe deplin daca nu aveam si baiat.Asa ca ce o fi dar sa fie sanatos:eu asa imi doream si iti doresc si tie!

[powerpuff_girl]

Buna,lizu, abia acuma am citit acest subiect si am stat si am citit toate mesajele. LA MULTI ANI ! chiar daca cu intarziere. Te felicit pentru decizia luata. In legatura cu gandul tau de a mai copilari vreau sa-ti spun ca intr-adevar veti copilari impreuna si asta e minunat. Si cand grijile se vor aduna asupra ta va fi cineva langa tine, micut si dragalas care te va face sa zambesti din nou si sa-ti spui "Viata e minunata!". Noi cand a aparut printesa noastra ne consideram doi oameni maturi.Si vreau sa-ti spun ca am reinvatat copilaria odata cu ea. Si cand ii vad si azi pe sotul meu si pe fiica-mea care are acum 9 ani jucandu-se si harjonindu-se nu mai stii exact care e copilul si care adultul. Dar ce nu ne-ai spus este care este parerea logodnicului tau in toata aceasta problema si cum te-a sustinut el. Ce-si doreste,fetita sau baiat? Noi ne-am dorit amandoi fetita si fetita avem. Se bucura si el acum impreuna cu tine? Astept vesti si iti doresc si tie si bb-ului sanatate multa !!!

[lizu]

Suntem casatoriti, de 1 an si 2 luni... Eram logoditi cand mi-a spus sefu ca nu am ganduri de copii ca zbor...

El a fost de la inceput bucuros. eu am fost cea carea a dat bir cu fugitii, de frica... de ... n stiu de ce... Sunt constienta ca nu avem unde locui, ca banii ii avem sau nu, si mi-e frica si acum ca nu cumva sa nu avem posibilitati pentru a trai decent... Tot el a spus ca daca nu vreau sa vada lumea ca voi fi "elefanta" , e numai bine acum ca sunt insarcinata caci burta va fi mare spre iarna cand te imbraci si nu se vede... etc... Si a suportat langa mine greturi si toate alea... I-am spus in gluma ca daca nu am fetita isi poate face bagajul... Ne simtim excelent, aucm ca stam impreuna de cateva luni si am scapat de sora lui cea cumplita... Suntem doar noi... si e perfect asa... Am probleme cu gazda , cu o vecina care zbiara zilnic pe aici saracuta are probleme psihice... si se mai leaga de mine indirect, ma barfeste in gura mare pe strada ... de... Asta e... la vie en rose...

[andrushca]

Lizu, urmarindu-ti postarile pe mail, am observat ca te-ai schimbat, in bine. Atitudine ta e mult mai pozitiva..sau mai puternica decat inainte! Felicitari!

[lizu]

Asa sunt eu mai mereu, dar am momente - impactul cu problema noua... - cand sunt la pamant... pana analizez la rece problema cu binele si raul ei...
cred ca oricui i se poate intampla ceva ce nu-si inchipuia ca i se va intampla exact in momentul cand s-a intamplat... mereu te gandesti ca poate "mai incolo" era altfel... As fi vrut sa stiu si eu de exemplu exact cand ma hotaram sa am un copil. ziua, ora, sa tin minte ca eu am luat decizia aia... in deplina cunostinta de cauze... Ma rog... Trecusem printr-o perioada mai ciudata in viata mea, erau tot mai dese neintelegerile cu sotul meu - el muncea enorm pentru campania electorala la tipografie, si eu la fel in campania pentru un partid, ne intalneam la 1o seara , obositi si fara chef de nimic, cui ii mai ardea de planificari de sarcini si alte alea... Ne si certam uneori pentru ca nu era paine de exemplu... si adormeam nervoasa, obosita, nemancata si suparata... ca nu ne mai regasim... si ne-am regasit de cateva ori... cand practic mi-era dor sa mai fim cum eram inainte... si din regasirile astea... s-a ivit micul/a print/esa... desi ne mutaseram impreuna, si scapasem de cosmarul neamurilor, parca tot nu eram multumita... Nu stiu ce mai voiam... PArca ma razbunam pe mine si pe el pentru ca am fost nevoiti sa stam pe capul lor o vreme si sa ii incomodam... Ajung uneori sa urasc faptul ca ne iubim si ne-am cunoscut, tocmai pentru ca nu am posibilitatea de a imi cumpara casa mea... Si parca viata mi-o ia mereu inainte... Am jurat ca nu ma casatoresc pana nu voi avea casa mea, si uite ca m-am casatorit, inghitind mizeria creata de rude, si nu bucuria ca eram impreuna noaptea, prin somn, cum ne doream... Am zis ca nu voia avea copii pana nu avem o situatie stabila, si uite... PArca imi fuge pamantul de sub picioare...

Nu vreau sa traiescu cu grija ca poate maine zburam din gasroniera, ca nu vom gasi alta prea repede, ca nu voi ai avea serviciul, ... ori chestiile astea sunt inerente... Realitatea cruda ma face sa ma gandesc ca trebuie sa astepti sa iti moara parintii, in Romania, pentru a te muta in casa lor... si pentru a trai...

Simt ca nu am aer de nervi si revolta impotriva celor care nu se obosesc sa se puna in locul tinerilor... Nu am bnai pentru locuinta mea si nici nu pot visa la ea... Voi fi probabil o chiriasa vesnica.. asata daca voi avea cu ce plati chiria... Si asta nu e viata... e pseudo-viata... gata ma opresc aici ca ma veti ciufuli avnd astfel de ganduri... Dar nu puteti spune ca nu am dreptate... As pleca si la capsuni sa stiu ca ma descurc acolo si nu ajung pe mana pestilor - numai sa stiu ca am sanse de a trai decent... si omeneste... Inca ma iau durerile de cap ,cand ii aud pe toti vorbind de UE si NATO, cand in tara noastra, inca se mai sta la lumina lumanarii,in frig, si la tara oamenii nu au wc-uri normale si apa... inca se mai moare de foame, si se doarme pe cartoane in parcuri... E incredibil... Vezi si nu ai cu cine te bate pentru toate astea...

[andrushca]

Intr-adevar, faptul ca nu ai bani te poate umple de desgust fata de cei de sus, de la putere...Te asigur ca nu vei fi o chiriasa vesnica. Dumnezeu le vede si le aranjeaza pe toate!
Si nu are cum sa nu iti fie bine!
Am invatat pe propria piele ca, dupa furtuna, vine soarele si te poti incalzi sub protectia lui.

[miti76]

Parca ma aud pe mine vorbind! Imi pare rau ca te superi din asta cateodata, dar roaga-te la Dumnezeu si e imposibil sa nu vina ceva bun pentru voi. Eu am trait-o!