
. Pe masa de nansteri imi ziceau impinge, iar eu urlam, pur si simplu ma simteam inerta, ma coplesa durerea. Poate ca era de la papaverina facuta cu vreo ora, chiar mai putin inainte de nastere
. Mi-au zis sa imping ca-l sufoc, dar eu nu puteam, ma simteam ca un gandac imens rasturnat pe spate. Doamne, acum realizez pe langa ce am trecut. M-a apasat moasa tare pe burta, s-a lasat practic pe mine ca sa-l faca sa iasa. Era vinetiu cand l-am nascut pe Nicusor, dar in rest era bine. Dar mi l-au adus abia a doua zi aproape de pranz, deci la vreo 20 de ore de la nastere. Au spus ca s-a asfixiat putin la nastere si trebuie sa-l tina sub observatie... N-au fost urmari, slava Domnului. Oribil, nu m-am agandit pana acum la chestia asta.

Cristina, bine ca ai scapat cu bine, ca sa zic asa.Dar sa stii ca e greu sa te impui in fata oricui in acele momente.Si pare-mi-se ca unele cadre medicale insuficient dezvoltate, atat mental cat si profesional, profita de faptul ca esti inofensiva in acele momente tensionate.Mai bine e sa ignori tot ce poate sa te dezamageasca in acele momente, nu lasa nimic sa-ti afecteze moralul cu greu ridicat, zic eu.Cred ca si tu ai simtit la fel cand ai nascut, din instinct de conservare.Nu ti-a fost capul sa le iei de gat (doamne ce vocabular am
), desi ar fi trebuit zdruncinate un picut asa. Eu am avut noroc oarecum de o sustinere morala din partea doctoritei mele dar dupa nastere cand mi-am amintit ce urat vorbeau asistentele cu gravidele care erau in dureri mari si nu puteau naste..."ce te plangi ca te doare ?Ai fost de ti-ai facut de cap cu cine stie ce barbat si acum vii si ma tipi pe mine?".Gandeam si eu in sinea mea, chiar daca nu vorbeau cu mine, sa ma duc sa le pun un calus in gura sau ce sa le fac?

Medicul (surprins el de aceasta data), a incercat sa abordeze alta strategie si i-a zis ,,fata tatii, hai, impinge, mai e un pic, stiu ca doare, dar scapi indata". La care fata: ,,stii pe dracu! de unde stii? esti barbat! habar n-ai ce inseamna!". Noi, cele care nascusem deja, eram cu doua etaje mai sus si auzeam tot. Va dati seama cat de tare vorbea-tipa fata. Ne-am distrat de minune, ca nu ne-am putut abtine.


) care le mai dau si cate un picior (
) ..Fiecare reactioneaza "cum ii vine".

,n-am sa zbier!!",in momentele alea mi-a fost cam greu sa ma abtin.In faza expulsiva ma refer,ca travaliul l-am suportat binisor(i-am rupt aproape degetele lui Lucian,dar asta e alta poveste)Cand am nascut-o pe Mara m-a distrat tare o tanti care urla "Aiutoooooo!Aiutoooooooooo!!"(Ajutooooooooor!)
.Aveam senzatia ca-s in filmele de groaza si pe aia o alerga unul cu toporul,asa tare urla
Cand l-am nascut pe Alex ,tot la fel urla una de belea.Cand incepea ,ne schimbam la fata si eu si Lucian
Dupa am aflat ca saraca avea toate motivele sa urle,bebelusul avea peste 4 kile
Imi era si jena de moase.Eu am facut un matz de 2,460 de grame,dar tot m-am zbierat

). Dar aproape de expulzie am tras si eu vreo cateva urlete. Si zau ca mi-a prins bine. Eu am crezut ca am speriat lumea, dar sotul mi-a zis ,,ce, alea au fost urlete?"
Si moasele ma incurajau sa tip daca simt nevoia si au confirmat cele zise de sotu`. Cica aia n-a fost nimic.

Nasterile sunt foarte diferite una de alta, chiar si la aceeasi persoana. Ma credeti pe cuvant, nu-i asa?.
.
), dar in expulzie n-am urlat deloc, doar m-am scremut.

. Nu stiu daca te refereai la mine cu epidurala si forcepsul, dar daca da, eu am nascut - natural - si ma mandresc
. Oricum, nu simteam nevoia sa imping. M-a luat tare dr ca ''impinge moasa pt mine'' si am impins si eu odata si a iesit bb.
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest