Forum CopilulMeu

Buna! Sunt Julia! (noua printre voi) Sunt insarcinata, am 3 luni E MINUNAT !!! Sunt o mamica tanara, nu ma-m asteptat asa de repede deoarece acum 2 ani, aveam alte planuri ( ma asteptam sa am o familie si un dupa 26 de ani). Sunt putin descurajata, de parinti, ei vreau sa renunt la bb, oricum NU O SA RENUNT, dar ma irita faptul ca nu se gandesc ca e si el/ea o fiinta, si e nepotelul/nepotica lor (nepotica sper). In schimb tati ma sustine. Eu sunt la facultate (drept) si stiu ca o sa pot si o sa fac tot posibilul sa nu lipsesc prea mult de la scoala, si nici de acasa. Eu si sotul meu suntem f f entuziasmati de faptul ca o sa avem si un . Suntem impreuna de cand aveam eu 16 anisori (prima ea dragoste si unica) intre noi este o diferanta de 6 ani, dar nu se cunoaste de loc. El lucreaza ( director la Loreal ) si ma intretine si pe mine de cand ne-am mutat impreuna. Am lucrat si eu un an pt. un avocat dar Alex (sotul meu) a zis ca prefera sa imi termin scoala cu note bune, si o sa am timp sa lucrez. Sa revenim la subiect (bebele) sunt putin speriata, si descurajata. Sper ca cu ajutorul vostru sa pot sa imi revin psihic si sa imi spuneti cum au fost primele voastre luni cu puiutul in burtica, si la ce varsta ati fost mamici.

In primul rand, bine ai venit pe forum
Sarcina usoara si un sanatos!
Copiii Dumnezeu ni-i da si tot El are grija de ei. Nu e dreptul nostru sa decidem daca ei vor trai sau nu. Felicitari pt ca nu vei renunta la copil. Sunt fete care raman insarcinate in afara casatoriei si aduc pe lume copilul.
Felicitari sotului tau pt ca te sustine. O sa te descuric si cu sarcina si cu facultatea, si cea mai mare mandrie a ta va fi ca ai putut sa faci doua lucruri bune in acelasi timp. Sunt multe mamici sau viitoare mamici care fac facultate. Daca ai sustinerea sotului e cel mai important, pt ca acum voi doi sunteti in "barca vietii" si voi va aveti unul pe celalalt.
Succes si sarcina usoara!

Bine ai venit, Julia!
eu am ramas insarcinata dupa ce mi-am luat licenta,tot in drept.
m-am bucurat extraordinar, chiar daca parintilor mei li s-a parut prea devreme.acum o iubesc pe Lara si nu ar da lumea pt ea.o sa-i treaca si la mama ta.
sa nu te agiti, sa nu te stresezi cu exam. si totul va fi bine!
sarcina usoara si sanatate multa!

Mersi mult pt urari si sustinere!!!

Sper ca mama mea sa isi schimbe parerea. Intr-un fel o inteleg ( dar nu e o scuza pt ea) ea ma avut mai tarziu pe mine la 36 de ani. Si-a trait viata , dar asta nu inseamna ca eu nu pot sa o traiesc alaturi de familiea mea. Mai realizata si mai implinita te simti cand stii ca poti sa faci fata la atatea fara ajuturul nimanui.

In nici un caz nu o sa renunt la puiul nostru, nici daca toata lumea ar fii impotriva mea. E al meu, si sunt mandra de asta.

Prima data cand am aflat ca sunt insarcinata, am tot stat ma-m gandit, ca sunt foarte norocoasa sa am o familie, sa am un sot minunat, si un bb-ul (cat de repede).

Daca ati stii cand de nerabdatoare sunt sa nasc, sa pot sa-mi tin puiul in brate sa-i spun cat de mult il iubesc. Praca asa de incet trec zilele, lunile cand iti doresti ceva.

[dual] pt voi!

Julia, am doar 26 de ani, dar pot sa spun ca le-am facut pe toate. Mi-am si trait viata asa cum am vrut, am facut si facultate, si concedii, intr-un fel m-am realizat si profesional, dar am ajuns la concluzia ca pana nu dai nastere unui copil, ai trait degeaba.

Sunt de acord cu tine Camelia_Daniela! Un copil e cel mai frumos lucru care se poate petrece in viata unei femei.

Sunt mirata ca am ramas insarcinata, am avut ceva probleme (accident) cand am fost mai mica, si sincer NU MA ASTEPTAM ! Doctorii mi-au spus ca slabe sanse, dar speranta moare ultima. Poate ca asta e si o incercare de la D-zeu, poate a vrut sa vada daca stiu sa profit de sansa care mi-a data-o.

Cand am fost la ginecologa mea, (dupa cea am aflat ca sunt insarcinata) ea a ramas uimita, si a zis ca e o minune. [8D]

Sunt n motive care ma fac sa privesc situatia asta ca si un DAR de la D-zeu. Eu am discutat cu sotul meu, stia situatia ca exista posibilitatea ca eu sa nu pot sa-i ofer un bb-u si ma gandeam ca atunci cand va venii timpul sa incep un tratament ca sa putem avea un bb-u al nostru. Daca nu se putea, in ultimul caz, adoptam un .

Iubesc copii si nu stiu ce as fii facut daca nu as fi putut ramane sau adopta un copil!

nu exista pe pamant minune mai mare ca si un copil.
e dar de la Dumnezeu!
sa ne bucuram de ei!

cu atat mai mult Julia, bucura-te si fii fericita!

Vezi, exact cum ziceam, Dumnezeu iti da un [be] atunci cand are El nevoie in gradina Lui de un nou sufletel, nu cand vrem noi (eu tare greu am reusit) si nu e dreptul nostru sa hotaram pt viata lui.

Sa stii ca asa e! E minunat sa stii ca cineva creste in burtica ta! E un sentiment deosebit!!!!