Forum CopilulMeu

Mai fetelor, voi ati avut probleme cu partenerul cat timp ati fost insarcinate? Ca eu simt ca tampesc! De cand am aflat ca o sa facem un bebe ne certam intruna si plang ca o disperata si stiu ca nu-mi face bine, dar nu pot sa ma abtin! Si culmea e ca nu ne certam din cauza banilor sau a diversilor factori (cum o sa ne descurcam, unde o sa locuim) ci din cauza ca eu simt ca el nu e suficient de afectuos cu mine si el zice ca eu sunt prea irascibila si nu stie cum sa se poarte cu mine. Ne iubim foarte mult si suntem incantati de bebe, dar nu reusim sa trecem peste starile astea. Voua cum v-a fost sau cum va e? Spuneti-mi si mie ca sa stiu ca nu suntem singurii care se cearta ca chiorii din motive puerile! imi cer scuze daca am fost agresiva in limbaj, dar chiar sunt la capatul rabdarii.

Schimbarea asta de comportament o sa o ai pe toata perioada sarcinii, eu cateodata aveam niste nervi de imi venea sa-l dau afara din casa, trebuie sa realizezi ca nu numai tu ai nevoie de atentie ci si el in aceeasi masura, incercati sa traiti din plin perioada aceasta ca este cea mai frumoasa si incearca pe cat posibil sa nu te transformi in "buricul pamantului".

... incearca sa intelegi ca nu el se schimba acuma, ci tu...starile astea is normale, dar ar putea sa se transforme in ceva urat.

Nici noi nu am fost niste ideali. Dar recunosc ca eu am fost cea stresanta. Daca inainte eram o optimista, iar el un panicos, rolurile sau inversat din momentul in care am aflat ca "suntem insarcinati".
Eu am devenit extrem de panicoasa si mai ales de...pretentioasa. Un fel de "buricul pamantului". Parca eram prima gravida din lume . Si da-i ...ne trezeam ca ne certam din cele mai mari prostii, de sa-l strang de gat. Pana intr-o zi cand m-am trezit ca ajunsesem cam departe. Peste doua zile, mai calma fiind, i-am explicat ca gravida fiind nu am cum sa ma schimb, decat sa incerc sa ma mai temperez, asa ca greul ramane tot pe umerii lui . Sa incerce sa inteleaga ca sunt "dominata" de hormonii care au luat-o razna si o sa tot trec de la o stare la alta. Sa zica mersi ca nu l-am chinuit cu greturi matinale sau alte stari naspa.


pupici

Si eu imi muscam buzele sa nu spun prostii ca imi casuna pe toti ca cine stie ce mi-au facut . Cum am venit de la spital am si scapat de toane.

sa stiti ca si eu sunt tot asa"buricul pamantului'.......ne certam, ne impacam, ba chiar intr-o seara al meu s-a dus la plimbare , cu gandul ca se intoarce.....nici el nu stia cand....bineinteles a revenit dupa 30 min......etc,sunt multe,plus ca ....parca acum sunt mai geloasa, probabil de ce am luat proportii, nu ma mai simt atragatoare,nu mai am asa tare chef de...stiu eu ce....
el ma incurajeaza intotdeauna si imi zice ca mai atragatoare ca si acum nu am fost niciodata,dar....orice mi-ar zice toanele sunt toane
oricum suntem bine .....fericiti.

Acum e mai bine. Ne-am linistit, dar am avut o perioada groaznica. Acum realizez ca o luasem razna de la hormoni: eram tot timpul sensibila, el nu putea sa ma ia in brate, ma durea si daca ma impungea cu un deget! Bazaiam din orice, eram certareata si tot asa. Acuma ne-a trecut si ne e mai bine. Mult mai bine!

Si eu am trecut printr-o perioada groaznica, nu atat pentru mine, cat pentru sotul meu, in primele luni de sarcina.. Acum imi dau seama cate a trebuit sa suporte..Am avut cateva certuri, pornite de la niste chestii absolut minore, dar pe care le-am exagerat si care s-au soldat cu vesela sparta, cratiti cu mancare aruncate pe geam, si chiar aveam porniri violente fata de sot..Culmea e ca sunt f pasnica de obicei si urasc sa ma cert, iar daca am un conflict, prefer oricum un dialog pentru a rezolva problema..Insa nu m-am recunoscut in perioada aceea.
Acum parca imi vine sa rad , dar atunci, in focul certurilor, parca eram turbata..Mi se punea pata si pana nu ma racoream nu imi trecea..

Andromeda, ce fioroasa erai! Noi n-am ajuns sa spargem nimic, dar ne certam din orice ca si tine. Si nu-mi venea sa cred. Trecusem printr-o perioada proasta si abia incepusem sa ne intelegem din nou grozav ca o luasem razna amandoi.Si mai ales el era foarte bulversat ca nu stia ce sa-mi faca. Plus ca era o combinatie in sufletul lui intre fericirea produsa de existenta lui bebe, starile mele si faptul ca se gandea la toate responsabilitatile pe care trebuie sa ni le asumam. Unde mai pui ca atunci cand am aflat de bebe, el nu avea serviciu si devenise tot mai stresat si inebunit sa faca bani. Ce ma bucur ca ne-am linistit...Ca altfel

A fost o perioada care a trecut si sper sa nu se mai intoarca..Oricum, la cel de-al doilea bebe o sa am ceva mai multa grija, mi-am promis eu mie :) Din cate am auzit, exista si remedii homeopate care sa mai potoleasca furtunile hormonale pe care le traverseaza organismul in perioada sarcinii.