by emilia_07 » Thu Oct 06, 2011 11:16 pm
Nu am mai intrat aici sa scriu despre copilul meu, insa, afland ca puiul meu drag si scump are note autiste, mi-am amintit ca voi m-ati sprijinit cu sfaturi cand imi era greu. Din pacate temerile mele ca ar avea probleme copilul s-au adeverit, probabil ca eu singura mi le-am atras prin faptul ca tot timpul spuneam ,,cand o sa fie de 2-3 ani, atunci o sa stau eu linistita ca e normal din toate punctele de vedere", asta cand toata lumea imi reamintea prin ce am trecut si uite acum totul e bine ca s-a sfarsit cu bine. E cumplit de greu, acum am mai depasit starile acelea de depresie, insa,la inceput, eram in stare de soc, nu reuseam sa ma mai bucur de nimic, si acum sunt deseori deznadajduita, insa acum stiu ca fiecare trebuie sa-si duca crucea si nu mai stau sa-l intreb in fiecare zi pe DUmnezeu, de fapt sa-i cer explicatii zilnic,,De ce puiul meu, Doamne?". Daca Dumnezeu va dori, puiul meu se va face bine, doar daca Dumnezeu va dori sa ne ierte pt greselile noastre si sa nu mai patimeasca el pt ce am gresit noi, acum tot ce pot face e sa sper si sa ma rog...