multumesc pentru incurajari. Poate voi aduna intr-un sfarsit atata putere incat s-o iau de la capat. Momentan nici nu ma gandesc. Mi-a trecut acel sentiment sfasietor pe care-l aveam uitandu-ma la copiii vostri sau ai altora pe strada. Oricum nu am fost niciodata femeia care sa se topeasca la vederea copiilor. Nici in timpul sarcinii nu prea ma lipeam de cei mici. Poate asa e mai bine pentru mine, si poate tot de aceea ma simt din nou bine.
Sunt inca pe-aici, mai rar acum, ca nu mai am atatea intrebari. Mi-a fost de ajutor forumul, nu si oamenii care m-au supravegheat in timpul sarcinii. Vreau sa-mi schimb doctorul de familie. Femeia aceea nu m-a crezut niciodata. Ii spuneam ca am dureri groaznice de spate, de la 2 luni si pana la sfarsit. I-am spus ca la fel avusesem si data trecuta si ca mi-e frica sa nu se repete..nu m-a ascultat...cat de proasta poate fi..alt cuvant nu-mi vine in minte. O proasta care credea ca toate sarcinile sunt la fel, ca toate femeile sunt ca tigancile care nasc pe camp..Doamne, cine i-a dat licenta?!
Ma bucur pentru Cellya, sa-i traiasca baietelul, si o spun din toata inima si cat se poate de clar. Sa-i traiasca. Sa nu mai treaca prin acele experiente groaznice.
Va pup.
