Burticile "in direct"

[ilinca_mioara]

POVESTEA NASTERII MINUNII MELE...

Cum bine stiti, vineri dimineatza, la ora 6.20 mi s-a rupt apa. Eram dupa o zi de alergatura, cumparaturi pentru Printzi. Deci mi-a prins bine...
Am chemat taxiul, am luat-o pe prietena mea Cami si, zambind, fuga la spital.
La primul control, ora 7.05, concluzia a fost: rupte membranele, dilatatie 3, inceput travaliu. Am, sunat-o pe doctoritza si am inceput sa astept.
Inca nu aveam dureri, eram toata un zambet....
Toaleta de rigoare, si internarea propriu zisa.
Am ajuns in salonul de la sala de nasteri in jurul orei 8.30.
O injectie si plimbari pe culoar.
Pe la 10.30 a aparut doctoritza mea, o minune de OM, care din acel moment nu s-a mai miscat de langa mine.
M-au pus la perfuzii...dureri usoare au inceput pe la ora 12-12.30, suportabile.
Doctoritza ma monitoriza permanent, m-a invatat cum sa respir, tot timpul m-a incurajat ca totul va fi bine. Fetele din salon nasteau una dupa alta. Tipete mai mari sau mai mici...plansete de copilasi, era ceva nou dar si magnific pentru mine. Vedeam fiecare copil cum iesea din sala de nasteri, cum era curatat, spalat si infasat. Auzeam greutati, lungimi, note Apgar, nume....

Pe la 13 au inceput si la mine dureri mai mari. Dilatatie 5-6 cm. Doctoritza ma tinea de mana, inspiram si expiram o data cu ea. Imi dadea apa, ma uda pe fatza si tot timpul imi spunea ca totul va fi bine.
Din primul moment mi-a spus ca voi naste pana in ora 15, si asa a fost.
De la 14 a fost mai rau. Dar nu tipam, strangeam cearsaful in mana si incercam sa ma concentrez asupra respiratie. Dar nu prea mai puteam. Doctorita verifica mereu daca e sala pregatita pentru nastere. La un moment dat mi-a dat mana ei sa o strang si sincer, simteam ca e mai bine.
Pe la 14.30 dilatatie 8-9.
Deja era greul..spuneam ca nu mai rezist, dar doctoritza imi spunea: "Inca putin si va veti vedea fetitza". Contractiile veneau repede iar pauza dintre ele aproape nu mai exista....
Urmau contractiile si impingerile. O contractie 3 impingeri...mi se parea ca mai aveam o vesnicie pana sa nasc.
Sincera sa fiu, eram si putin speriata de celelalte colege de salon, unele aveau travalii de 6-7-8 ore si nici vorba sa se apropie nasterea.
La 14.40 doctoritza mi-a spus "gata. Suntem pregatite....".
Am ajuns la sala de nasteri, m-am urcat pe masa...a urmat o contractie..doctoritza mi-a spus sa stau linistita..s-a asezat in fata mesei..a doua contractie, 3 impingeri si.....S-A NASCUT MINUNEA MEA!!!!!

I-am auzit glasciorul si nu-mi venea sa cred .
O adusesem pe lume pe Printesa mea, Irina Alexandra!
Doamne, ce moment!

Mi-au luat-o la spalat si infasat. In 2 minute mi-au adus-o, mi-au aratat-o si mi-au dat lacrimile.
3,300 kg, 50 cm, Apgar 9.

Mi-a iesit in 10 minute placenta si inca 20 minute m-a cusut.
Doctoritza m-a taiat vreo 2-3 cm inainte, nu m-am rupt.

La 15.20 m-am dat jos de pe masa....
Eram MAMICA!

Am ajuns la pat, prietena mea Cami ma astepta. Vazuse fetitza si mi-a spus "Doamne, daca ai stii ce inger de copil ai nascut!".
Imi venea sa strig de fericire.
Pe tot timpul travaliului am primit mesaje si telefoane de la voi, de la prieteni si colegi, totul a fost minunat.

Din 17 noiembrie, ora 14.50, sunt parca alt om...sunt mamica de Printesa!

Pupici....
_________________

[lili_ang]

Mi s-a facut pielea de gaina...Am retrait momentele mele...Felicitari inca o data Treasure, sa va bucurati una de alta.

[iris_b]

Adriana, te felicit din suflet pentru Irina ta! Povestea pe care a spus-o mi-a amintit de ziua in care s-a nascut Ingrid si de ce am simtit atunci... eu insa nu am darul tau de a-mi deschide sufletul si nu am putut povesti cum a fost fiecare minut acolo si ce am simtit cand am vazut-o.

Ceea ce stiu insa e ca toti copii aduc cu ei o vraja care schimba totul in jur - si pe noi, si lumea toata.

Sa dea Dumnezeu sa fie cu totii sanatosi si norocosi!

[cellya]

eu am si plans, lili . mi-am amintit cum a fost la mine . si am avut doua nasteri , nu una ! dar au fost total diferite !
nu stiu acum la ce sa ma astept .......mi-e si un pic frica . si cred ca e de inteles .

doamne , ce m-a emotionat mesajul tau !
sper ca va fi bine macar data asta .....

[jo_ana]

[iris_b]

In legatura cu alaptatul, Adriana, nu e cazul sa te ingrijorezi, primele zile sunt un pic mai grele, dar trebuie sa o pui pe Irinuca la san caci numai asa va reusi sa traga cum trebuie. Si eu am avut probleme, mai ales ca la mine a fost cezariana si s-a instalat mai greu lactatia, fetita nu prea voia sa suga ca obosea repede ... insa acum e totul foarte bine, am lapte din belsug si nu o mai pot desprinde de san.

Continua, nu renunta, o sa vezi ca vei avea lapte suficient!

[lili_ang]

Cellya, fruntea sus si nu te gandi la nimic altceva decat la cat de frumos va fi dupa...

[cellya]

[babaluta]

Stiti ce fac acum....PLANG.Asa de tare m-am emotionat ceea ce ne-a povestit TREASURE.In ultima perioada daca imi arata degetul cineva eu PLANG,chiar asa stare nu am mai pomenit.


PUPICI

[raluka_huncu]

Intr-adevar, nasterea e un moment extraordinar din viata unei femei...
Povestea Adrianei mi-a amintit de nasterea mea, pt ca am nascut in acelasi loc in minte vedeam si retraiam totul...injectia, salonul de travaliu, plimbatul pe hol, urcatul pe masa in sala de nasteri, lesinul, etc...
Emotii mari si lacrimi de fericire!!!!!

Sa-ti traiasca treasure!!!!!!