Adio...

[anca1820]

trebuie sa fi tare...si sa ai curaj sa lupti!...sa lupti pt viata...si iubire...
durerea va ramane mereu in suflet,dar ,trebuie sa traiesti cu ea..ai un sot,care te iubeste,fiti tari,unul pt altul!

[cellya]

simona, stiu exact cat de greu iti este . gandeste-te ca la mine primul copil a trait 5 luni - am stat cu ea doar in spital in Buc. si am trecut prim ffff multe ; de n ori era sa moara in bratele mele - , iar al doilea nascut cu 3, 800 kg , l-am si alaptat putin....cand am aflat ca are hemoragie cerebrala am zis ca nu poate fi adevarat . speram sa se insele medicii, insa ...in 3 zile s-a stins si acesta . a fost un soc ENORM pt noi . nici nu credeam ca voi trece peste aceasta a doua incercare. plangeam pe strada , nu ma interesa de lume, de nimic. la fel cum zici tu ....nu il mai simteam nici in burta,dar nici langa mine nu era . imi aduceam aminte cum a supt de la pieptul meu ....atunci am fost atat de fericita cand il vedeam cum papa el ...dar fericirea mea a fost de maxim 12 ore . apoi i s-a pus diagnosticul si l-au luat la terapie intensiva . nu mai povestesc ce a urmat acolo....
ajunsa acasa ...m-am simtit pierduta , nu imi gaseam locul , nu imi gaseam linistea ....sotul era si el in stare de soc . familia ne era alaturi , dar noaptea era cumplit ,doar noi doi , cu amaraciunea noastra . atunci eram hotarati sa nu mai incercam , plus ca toti ne spuneau acelasi lucru . insa ....dupa catva timp m-am razgandit .
am uitat sa spun ca atunci cand a trebuit sa plec din spital fara copilul meu imi venea sa iau de acolo un bebe abandonat.
refacerea noastra psihica a durat destul de mult . sotul a fost mai grav decat mine. el a facut o cadere psihica urata , a ajuns sa faca tratament cam 6 luni - psihiatru si sedinte la psiholog . incercati si voi sa mergeti la un psiholog . pe sotul meu l-a ajutat mult psihologul (eu am fost o singura data ) .
daca vrei sa ma mai intrebi ceva stii id-ul meu . te ajut cu ceea ce pot , te sfatuiesc cum stiu mai bine ...si eu am fost in situatia ta ,ba poate la noi a fost mai greu . au fost 2 copii nascuti , am poze cu ei ....
e greu si la tine , dar asculta-ma : TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE . Dumnezeu iti va da taria sa treci peste aceasta incercare . se spune ca D-zeu incearca oamenii buni sa vada daca isi intorc fata de la el . noi am fost si la multe biserici, manastiri , ne-a facut multe slujbe . am incercat orice si uite ca ne-am revenit de am avut curaj sa incercam iar . sunt convinsa ca vei gasi forta , taria necesara de a merge mai departe . acum sunt proaspete in memoria ta acele imagini , te inteleg perfect , stiu cum e ...insa , repet , doar timpul le va rezolva . gandeste-te ca daca eu am putut si tu poti !!!!

te mai asteptam sa scrii . noi iti suntem alaturi si vrem sa te ajutam atat cat e posibil .ramai cu noi Simona ...
( pe mine ma ajuta sfaturile primite pe forum . de multe ori mi-am ridicat moralul "vorbind " aici , cu fetele )

PS .am scris in graba , sper ca nu am f multe greseli si sper ca se intelege mesajul meu .

[danana]

Fetelor...........mi sa facut pielea gaina si plang de cand citesc ...n am cuvinte ,SA VA AJUTE BUNUL DUMNEZEU SA TRECETI CU BINE SI SA ADUCETI BEBELUSI SANATOSI ....

[cellya]

inca ceva : pe mine ma ajuta foarte mult cand puteam sta de vorba cu cineva, cand ma asculta .imi descarcam sufletul , plangeam pe saturate si ma simteam usurata .
sigur ca n-ai sa uiti niciodata prin ce ai trecut , dar crede-ma ca in timp durerea nu mai e atat de mare , nu mai are aceeasi intensitate.
asa imi spuneau si mie cei din jur atunci si nu ii credeam , dar D-zeu pt asta a lasat UITAREA . sa ne ajute ....

voi mai reveni daca imi aduc aminte de ceva...
tu scrie-ne Simona pt ca noi incercam sa te ajutam ....toate iti suntem alaturi . e cumplit prin ce ai trecut , dar faptul ca ai atatia oameni care iti vor binele nu e putin lucru . trebuie sa te gandesti ca viata merge mai departe si ca trebuie sa fii alaturi de sotul tau . parintii au nevoie de voi ....
hai fii tare !!!! si nu uita sa ne mai scrii .

[eva_bugheanu]

Doamne, cellya prin ce ai trecut si tu! Iti doresc multa sanatate, putere si fericire nemarginita!

[simonadre]

Cand ma gandesc la povestea ta, Cellya, ce am patit eu mi se pare..nu stiu..infinit mai nesemnificativ..Ti-am mai spus, si repet, TU esti monument de curaj.
n-aveti grija fetelor, nu-mi stric sanatatea, n-am avut niciodata ganduri sinucigase pentru ca viata si asa e scurta si sunt atatea de vazut. noroc ca sunt o optimista, mereu am fost..dar riscul ma inspaimanta.
o intrebare: e normal sa mai simt dureri slabe in zona uterului sau ceva ce aduce a contractii? aseara am avut asa ceva si am luat no-spa si scobutil si au trecut. azi, nimic..mi-e bine.
nu ma gandeam ca voi gasi prietene virtuale...ma bucur ca existati acolo, undeva, in spatele monitorului si ma ascultati. cu nimeni nu pot vorbi inca.
si mi-e groaza ca ma voi intoarce la servici pe 8 ianuarie si ma vor privi studentii intrebatori si ma vor bombarda colegele cu intrebari chinuitoare si cu sfaturi....
nu sunt gata sa infrunt lumea. poate voi fi pana atunci.
va imbratisez si sunt recunoscatoare pentru linistea pe care mi-o transmiteti..

[cellya]

[bebefetita]

...de multe ori ma intrebam daca forumurile acestea au rost mai mult decat un simplu chat. Imi cer scuze pentru aceste ganduri intrebatoare. Acum am inteles....

[simonadre]

Noroc de copiii blanosi. daca nu-i aveam nici pe ei sa ma astepte acasa, era mai greu.
Culmea e ca in spital ma simteam mai bine, psihic, le incurajam pe cele care pierdusera la fel sau..era o fata de-o seama cu mine care avea sarcina oprita in evolutie la 8 luni..era distrusa. Cand am plecat se simtea mai incurajata. la inceput m-a judecat ca pot trece asa repede peste pierdere dar din toata inima am ajutat-o sa accepte..Nu mai plangea cand a plecat la Iasi sa-i faca micro-cezariana. dar apoi am ramas singura cu gandurile mele si o graviduta de 19 ani care astepta sa se rupa apa odata. era la termen. ce ironie...am invatat-o si eu ce citisem pe la voi ca faceti sa vi se declanseze nasterea. cu sezutul in lotus si uleiul de ricin, dar doctorii au spus ca e o metoda babeasca si nu i-au dat nimic. poate asa e mai bine, ce stiu eu..
vorbesc cu voi si asta imi face bine.
care sunt simptomele la care sa ma astept dupa interventie? sa nu fac vreo complicatie..

[fetilelia]

Simonadre, si eu am pierdut copilul la nastere, la 37 de sapt...a fost si este cumplit...eu fizic mi-am revenit destul de repede, dupa multe hemoragii. Psihic...fiecare tb sa-si gaseasca modul prin care sa prinda putere sa se ridice, nu pleca urechile la ce vor spune colegii...asteapta-te sa fie aberatii, oamenii vor sa incurajeze, dar, din ce am simtit eu, singurii care te pot asculta si te pot intelege sunt cei care au trecut si ei prin asa ceva...Eu sa spun ca am asteptat timpul sa treaca si am acceptat ca asa a fost voia Domnului...Se spune ca Domnul da incercari grele oamenilor in care are incredere ca vor reusii...Dumnezeu are grija de tine, sa nu-ti intorci spatele la El (asta este prima tendinta)!!!
Scuze, dar nu prea pot sa mai scriu, parca retraiesc eu tot...dar, nu uita si du-te la biserica sa ti se citeasca dezlegare...mie asa mi-a citit preotul...este dureros momentul dar tb sa-l faci pt sufletul tau si al pruncului...
Putere multa si sa te ajute Domnul!!!!