Stresul dauneaza copilului?

[Cristina25]

Salutare. Sunt gravida in trei luni si atat eu cat si sotul meu ne bucuram teribil de sosirea pe lume a puiului nostru. Acasa totul este OK, insa la serviciu am niste probleme foarte mari, si il am si pe tatal meu forte bolnav, lucruri care ma afecteaza foarte mult. Desi stiu ca copilul este cel mai important nu pot sa nu bag in seama aceste doua probleme. Ma consum foarte mult. Nu am ce sa fac.
Incepe sa devina si asta o problema; toata ziua ma gandesc ca ii fac rau copilului!
Cat de mult il afecteaza pe copil, starea mea? Stie cineva?

[lili_ang]

Din cate stiu eu, stresul il afecteaza destul de mult pe bebe! Stiu ca e greu sa ignori cele doua probleme, dar trebuie sa incerci sa te detasezi macar putin! Probleme sunt mereu in viata, dar tu doar noua luni esti insarcinata si direct responsabila de sanatatea copilasului pe care il porti!
Nu stiu daca in afara de ideea care circula cum ca copilul va fi mai agitat si mai plangacios mai exista si alte efecte concrete! Poate ne ajuta cineva cu cunostinte medicale (Miti, de exemplu!)! Dar in mod sigur, bine nu-i face!
N-as vrea sa te sperii, dar am avut o colega care pe tot parcursul sarcinii a fost ingrozitor de stresata si de speriata (ba ca pierde sarcina, ba ca e infectata cu nu stiu ce porcarie de virus, ba teama de malformatii, etc.). Ce sa-ti spun, acum bebe are 6 luni si ea nu prea are momente de liniste! Bebe plange foarte mult si e extrem de agitat!
Sper sa gasesti puterea sa te linistesti!
Si inca ceva: Bine ai venit printre noi!

[ralucaolga]

Draga Cristina, nu stiu cat de mult, dar nu e bine sa fii stresata si de faptul ca se poate stresa copilul. Sarcina te poate stresa destul ca nu stii la ce sa te astepti, dar trebuie sa te gandesti tot timpul cu drag la copil. Eu am avut destule probleme in sarcina, am plans mult siind ca asta nu ii face bine puiului, dar puneam mana pe burtica si vorbeam cu puiul, ii spuneam de ce sunt suparata, il rugam uneori sa ma ierte pentru ca m-am enervat si pana la urma ma linisteam si ii zambeam micutului. Spun micut, ca atunci nu stiam ce o sa fie. >Si fata mea, care a trecut prin asa de multe in burtica, este vesela si linistita, ata cat poate sa fie un bebelus. Despre tatal tau, imi pare tare rau. Despre serviciu, gandeste-te ca puiul e mai important decat orice se intampla acolo si pune la spate totul, nu te consuma degeaba, ca nu merita. Nu o sa iti ridice nimeni statuie si gandeste-te ca mai stai doatr putin si intri in concediu si nu o sa ii mai vezi si in 2 ani, daca vrei sa stai atata acasa, se pot schimba multeeee.....
Fii optimista.

[miti76]

Cristina, sigur ca stresul nu-i face chiar bine. El simte cand bataile inimii tale se accelereaza si mai ales in stres se elibereaza mai multa adrenalina, un hormon care ne face nervosi, ne creste tensiunea si ritmul cardiac, etc... Insa nu te gandi ca cine stie ce se intampla cu el! Daca mai adaugi si aceste ganduri negative despre el, atunci chiar ca nu faci bine. Eu zic sa te concentrezi cum poti mai bine sa-ti rezolvi problemele personale. Cat despre bebe, gandeste-te ca el e bine protejat de corpul tau si va fi in siguranta!

[andrushca]

Cristina, eu am 27 de saptamani si am fost supusa sau m-am suspus (din pura prostie) stresului....imi este groaza ca bebelul meu va fi agitat si ca va plange..si asta nu din cauza ca eu vreau sa fiu linistita, ci pentru ca vreau ca el sa fie linistit!
La inceputul sarcinii am trecut si eu prin momente extrem de tensionate la munca si cu greu am reusit sa ma desprind...ulterior, incet-incet am descoperit ca e muuuuult mai important sa fiu eu calma...pentru ca vietisoara asta care creste in mine e scopul meu!!
Sa stii ca mi-a fost greu, inca nu am reusit pe delin, dar acum e mai bine!
Te rog sa tii cont de faptul ca,. acum, bebelul e pe primul loc..inaintea oricaror tampenii care ti se pot intampla la serviciu!!
Imi pare rau pentru tatal tau, dar banuiesc ca si el ar fi mai linistit daca si tu esti mai linistita!
Sarcina usoara!!

[Cristina25]

Bine v-am gasit si multumesc pentru sfaturi. Aveti mare dreptate in tot ceea ce spuneti, dar de la teorie la practica e cale lunga. Cand stau acasa toul este minunat, dar la servicu si seara cand vin acasa, sunt plina de nervi (pe care nu-i pot controla) Si mi se pare ca mai este atat de mult pana in iunie(cand intru in concediu), mi se pare ca timpul trece asa de greu...

[doinaden]

Sper sa intelegi cat de importanta e linistea si odihna

[mirela_c]

Cristina, cred ca cel mai important e faptul ca acasa te simti bine si ca familia e alaturi de tine. Restul, nu trebuie sa mai conteze.
Si eu am trecut in primele 3-4 luni print-o perioada de stres, insa a a invins pana la urma instinctul de (viitoare)mamica ;vei vedea ca odata ce vei simti primele miscari ale bb si il vei simti cum creste in tine , restul problemelor vor trece automat pe locul doi(sau vor disparea). Vei fi atat de mandra de minunea pe care o porti in burtica,incat nu vei mai avea timp decat sa te gandesti la el, la cum va fi, poate vei afla daca e baiat sau fetita, cu cine va semana,la cum ii vei amenaja camera...sunt atatea lucruri la care te vei gandi...

[suzana_vladoiu]

Draga mea incearca sa te detasezi un pic! Chiar daca esti supusa stresului la serviciu, incearca in momentul in care cineva are ceva cu tine sau iti spune ceva sa nu bagi in seama, sa nu tii seama de rautati, incearca sa-ti formezi un scut de aparare de care sa nu poata trece toate rautatile de pe pamant! Incearca pe cat poti sa nu-l faci sa sufere pe bb, pentru ca te simte pe tine! Si va avea destul timp in viata pentru asta, pentru ca intr-adevar lumea este foarte rea si devine rea pe zi ce trece!
Iar tatalui tau ii vei face o mare bucurie daruindu-i un nepotel sau o nepotica! Doar daca vei putea sa depasesti momentele si sa te gandesti ce frumos, ce mirific va fi cand iti vei tine puiutul in brate, cand vei realiza cata nevoie are de tine! si cum se linisteste cand esti cu el si cand te simte si pe tine linistita!

[danaG]

Mai tine cont si de faptul ca primele luni sunt foarte importante pentru bebe. De cate ori esti stresata incearca sa-ti imaginezi ca trebuie sa-i dai o explicatie bb-ului de ce esti tu suparata (ca si cum ar intelege). Poate reusesti sa te mai linistesti. Am observat ca gravidele par foarte relaxate, zambitoare si mai frumoase. Poate pentru ca se gandesc numai la lucruri frumoase.