k.aurelia
Bine ai venit! Sa stii ca sprijinul pe care il vei gasi aici, printre aceste fete/femei minunate este mult peste ceea ce iti poti imagina. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit acest forum, inca din primele luni de sarcina. Imi pare rau ca nu am avut/nu am mereu timp sa scriu si sa citesc atat de mult cat as vrea.
Primul pas deja e facut, 1.5 kg
![Cool! [cool]](./images/smilies/cool2.gif)
Fiecare suta de grame in minus trebuie sa te intareasca si mai tare si sa iti dea putere sa nu renunti.
Iti spun cu mana pe inima (si va spun tuturor) ca SE POATE! Aveti "in fata" un om care nici nu mai spera vreodata ca va reusi sa slabeasca.
Claudia_34 tu esti prima care poate dovedi ca SE POATE! Admir faptul ca faci sport, eu nu am fost niciodata in stare sa fac asta. 2 kg nu sunt multe, si cu siguranta vei reusi.
bucurroxana FELICITARI !!!
![Cool! [cool]](./images/smilies/cool2.gif)
Tine-o tot asa!!!
Am facut si eu candva acelasi lucru...sa incerc sa slabesc prin infometare. Nu am ajuns chiar sa cad din picioare pe strada dar nici bine nu mi-a fost. Partea cea mai rea era ca, de fiecare data, imediat puneam la loc kg + inca multe altele. Si mi-am dat seama ca niciodata nu va fi o solutie.
Am avut foarte multe dezamagiri pe tema slabitului. Problemele mele au aparut dupa sarcina. Cand m-am maritat aveam 50kg...cand am ramas gravida aveam 64....cand am plecat la maternitate sa nasc aveam 90...la 2 luni dupa nastere aveam 72 iar la un an dupa nastere aveam 82.
Am oscilat foarte mult intre 73 si 82 kg dupa nastere, si asta datorita modului haotic in care am incercat sa slabesc.
Am luat reductil, am slabit 12 kg si apoi am pus inapoi 14 in mai putin de 2 luni
Aveam o stare groaznica: detestam cand venea primavara si trebuia sa renunt la hainele groase care ma acopereau, ma uitam inghitind in sec la femeile slabute de pe strada, nu mai aveam chef sa ies din casa, nu ma mai interesa sa ma imbrac frumos pentru ca oricum tot la fel aratam...ideea e ca am avut niste trairi care m-au macinat puternic 3 ani.
Cunosc persoane care au slabit foarte mult. Mi se parea ca imi rad in fata. Incercam sa ma ambitionez, daca aia a putut pot si eu! Dar erau simple amagiri. Nu aveam vointa, nu aveam motivatie....imi doream ca fata mea sa fie mandra de mine, nu sa ii fie rusine ca mami ei este o grasuna
Nu am spus nimanui aceste lucruri, niciodata. Cu toate ca ma simteam groaznic in pielea mea, nu am gasit nici un pic de vointa sa slabesc. Nu ma mai interesa. Aveam momente in care “cadeam”...fugeam si imi luam 1 ciocolata pe care o mancam singura, uneori cu capul in dulap!
Excursia de anul trecut din Anglia...wow, era ceva super...asa o vedeau altii. Iar mie mi-era rusine sa le arat pozele.
Atunci am spus GATA!
M-am hotarat sa mai incerc o data dar nu am pornit cu prea multa speranta. Avusesem deja prea multe nereusite in domeniu sa mai pot crede ca voi reusi.
M-au ajutat un pic caldurile de vara trecuta si pepenii. Astia au fost factorii determinanti. Plus ceaiul verde...beam 3 cani pe zi. Mi-era frica sa nu devin dependenta!
Apoi am vazut ca se poate. Si, cu fiecare saptamana care trecea, cu fiecare kg pierdut am prins si mai multa incredere in mine.
Sa nu credeti ca a fost o scadere continua...nu, am si stagnat foarte foarte mult la 70kg...credeam ca nu mai trec. Am si pus inapoi 2-3 dar imediat mi-am dat seama ca m-am chinuit prea mult ca sa renunt si luam masuri.
Dupa ce am scazut sub 68kg, lucrurile au cam inceput sa mearga singure. La 62 de kg iar m-am oprit multa vreme…motiv pentru care am spus acum, sa va cer si voua ajutorul.