Forum CopilulMeu

Eu mai am doar o sora,dar santem atat de diferite in absolut tot.Este doar o diferenta de 6 ani intre noi.De fiecare data cand vorbesc cu ea la telefon imi zic ,asta e unltima data cand o mai fac,ma enerveaza felul in care gandeste.Voi cum va intelegeti cu fratii vostri?

Danamulders, si eu am un frate mai mare cu trei ani si o sora mai mica cu sase ani. Daca am nevoie sa vorbesc cu cineva pot sa o sun pe ea si sa vorbesc dar trebuie sa o fac repede pentru a putea spune tot ce am pe suflet. Daca apuca sa raspunda la ceva este nasol ca nu o mai opreste nimeni si vorba ta, ma enervez si-mi promit ca a fost ultima oara cand am sunat-o.
Cat despre fratele meu, ce sa-ti spun, daca am vreo urgenta el nu se descurca si mai rau ma enerveaza. Este un tip comod si incepe sa caute el ajutor in alta parte. Asa pot si eu, chiar mai bine decat el.
Este bine sa ai prieteni.

Cateodata simt doar ca santem surori si atat,avem aceeasi mama dar eu nu cred ca mai exista o relatie bazata pe dragoste si respect intre noi.Eu am rupt-o de doua ori cu ea,dar uite tot ne-am impacat ca de' santem surori.Asemenea relatii isi au rostul?

Si eu am o sora mai mare cu patru ani. Pana de curand eram "surori bune". Doar ca si-a luat prea in serios rolul de sora mai mare siculmea, tocmai acum, cand sunt si eu "mare". V-am povestit "problemele" mele de anul acesta cu parintii. Ce nu cred ca v-am spus este ca de fapt atitudinea lor a fost declansata de sora-mea. Pentru ca eu locuiam doar cu ea, ai mei venind o data , de doua ori pe luna in Bucuresti. Din prea multa "grija" ma "parat" alor mei ca ies cu prietenul meu, ca vin seara tarziu, samd...si uite asa am ajuns la ce v-am povestit mai demult

Incet incet am inceput sa ma indepartez si sa nu-i mai spun chiar tot ce fac, ceea ce a enervat-o la culme. S-a plans in dreapta si in stanga de felul in care ma port, etc.Plus "paie pe foc" in discutiile cu ai mei...Asta pana si-a gasit un tip la care a stat o luna, timp in care a fost "lapte si miere"...Apoi...surpriza! tipul statea ci chirie si s-au gandit ei ca mai bine stau la noi acasa, ca doar eu imi luasem garsoniera si e mai bine si pt mine....ca ma ajuta ei sa imi aranjez casa.
Dupa cum v-am zis, s-au gandit EI...nu eu, eu nu am fost intrebata daca sunt de acord sau nu...de fapt nici cand am zis ca nu sunt de acord (pt ca o gramada de motive, si banuiesc ca stiti si voi ce situatii neplacute pot aparea)

M-am simtit ingrozitor, nici macar nu am fost luata in seama...si am plecat de acasa. M-am mutat la bunica pana acum 2 zile cand am putut sa ma mut la mine...in sfarsit!

In momentul acesta habar nu am ce simt pt sora-mea...incerc sa-mi amintesc de toti anii traiti impreuna si nu mai reusesc sa o mai simt apropiata ca altadata. E evident ca avem pareri total diferite in multe privinte, dar dincolo de asta ar trebui sa mai ramana ceva din viata "impreuna"..

Cred ca m-am simtit un pic "tradata" de atitudinea ei atat fata de relatia mea ca si fata de modul in care a avut grija sa-si asigure ei comfortul fara sa se gandeasca si ca practic imi schimba si mie viata dupa bunul ei plac!

Voi ce credeti sunt eu prea egoista sau am dreptate?

Draga leutz,sa nu te indoiesti vreodata ca n-ai avea dreptate,comportamentul sorei tale insa lasa mult de dorit.Oricum bine ai facut intrand in casuta ta,las-o pe ea sa stea pe unde vrea ca oricum ea e mai desteapta.Exact asa am si io o relatie cu sora mea,mie imi zicea ca sant egoista ca vreau sa-mi iau fetita de la parinti,pentru ca ea se simte tare bine acolo!!!Sant niste proaste si nu le vad decat pe ale lor,calcand fara mila peste sentimentele si drepturile noastre.In loc sa-si vada de problemele lor se apuca nerugate sa ni le rezolve pe ale noastre,clar exact invers de cum ne-am dori.Asa nu mai simt nici eu pentru sora mea nimic,ma enervez numai cand ma gandesc la ea.Ce crezi tu ca insemnam noi pentru ele?

Sincera sa fiu, Dana, nu stiu. Eu am stat la bunica cam 2 luni, si in timpul acesta sora-mea se plangea (la propriu, adica chiar plangea...)la bunica, la vecini, etc ca ii e dor de mine, ca noi am fost f mult timp impreuna si ca ii pare rau ca nu mai stam de vorba ca inainte...Poate ca gresesc dar mie imi pare si lucrul asta ca venind un pic tot din egoism..pt ca prietenul ei e f mult plecat in timpul zilei si dupa 5 seara ea nu are ce face...

Cand s-au mutat in apart parintilor nostri au zis ca vor sa stea o luna sa vada cum se inteleg. Evident luna a trecut de mult si nu au plecat (si nici nu o sa o faca prea curand, chiar daca in IANUARIE SE VOR CASATORI).

Cand am intrebat-o , dupa vreo 2 luni cand se muta a facut practic criza, ca ce vreau, sa plece sa stea in strada, ca eu am casa am de toate ... mi-a zis "foarte bine, sa-ti dea tie casa, tot, eu plec pe strazi"... cand la capitolul "casa mea" nu am luat nimic de la ai mei, chiar s-au suparat ca am vrut sa fac totul singura.

Iar am divagat... dar chiar ma irita atitudinea de "stiu tot cel mai bine"; culmea e ca ea crede ca a procedat corect si cea exagerata sunt eu "pt ca nu m-a dat nimeni afara din casa"...eu stiu ca a avut partea ei de suferinta (o casatorie fff scurta si divort si a durat mult pana a gasit pe cineva "potrivit", sa fie langa ea...)

Si atunci, cum ramane cu sentimentele de sora? Au disparut in mare parte, din pacate in egoism si propriul interes...
Nu stiu cum a putut presupune ca daca ea se intelege bine cu viitorul sot obligatoriu SI EU voi TRAI BINE cu el IN ACEASI CASA!!!

Ea crede ca daca sunt sora mai mica trebuie sa inghit absolut orice!

Leutz,pacat ca sora mai mare nu reprezinta un sprijin moral si financiar.Asa ar trebui sa fie in mod normal.Nu te mai chinui...Tu chiar nu gresesti dupa parerea mea...E egoista.Dar oare nu toti suntem un pic egoisti? Daca acum gandeste total diferit de cum o cunosti tu motivul ar putea fi sotul...
Eu sunt sora mai mare.Am nevoie de o parere.Vreau sa inteleg ce se petrece in sufletul sorei mele cu 10 ani mai mica decat mine.
Are 20 de ani. De ceva timp si-a facut un prieten. Acesta se poarta frumos in principiu dar nu prea o scoate nicaieri,cand se despart la ore tarzii nu o conduce pana acasa si o lasa in cartiere rau famate singura in statie,o lasa sa stea duminici intregi asteptandu-i telefonul desi a promis ca vine si cel mai recent i-a propus:tu te intalnesti cu cine vrei,eu cu cine vreau si din cand in cand amandoi...Ea e topita dupa el..dar acum sunt certati tot din cauza unor asteptari fara rezultat.
Cand vine la mine imi povesteste si eu sunt foc si para pe el pentru ce ii face.Ii spun ca sunt si alti baieti.....si rezultatul: ea se supara pe mine spunand ca noua ne convine ca suntem fericite cu partanerii nostri dar ea e singura.Eu cum sa ma comport?

Draga danaG,este normal sa iti faci probleme pentru sora ta ,dar parerea mea este ca ceea ce nu te omoara te caleste,asa ca las-o pe ea sa aleaga si apoi sa suporte consecintele,doar asa va invata cate ceva despre viata.Nu poti decat sa o sprijini dar sa nu o invinovatesti atunci cand a facut o alegere gresita cu ;vezi daca m-ai fii ascultat nu ti s-ar fii intamplt asta''.Pentru a avea experienta in viata trebuie sa treaca prin multe si trebuie sa o faca singura.Cat despre prietenul ei pot doar sa-ti spun ceea ce sti si tu,nu o iubeste,o considera sau cel putin si-ar dori ca ea sa ajunga ,,haina groasa pentru vreme rea''.Cam atat,astept sa mai scri!!!