Forum CopilulMeu

[color=blue]Inspirata de povestioara Cristinei, (fetita si desenul), m-am gandit ca poate-i o tema buna de discutat.

Avem puterea de a spune NU, atunci cand ceva ni se impune (cu forta, elegant, cu zambetul pe buze, nu conteaza cum

Asa ar fi ideal... sa putem spune "nu" intotdeauna cand simtim ca e cazul... Dar viata e o tesatura de compromisuri, putem decide cel mult in linii mari asupra "nu-urilor" mai importante care s-ar impune... In rest, in viata de zi cu zi... de multe ori decid dinainte altii pentru noi. Un exemplu, legat de serviciu... Sa zicem ca ti-ai pierdut doua saptamani din concediul tau pentru un proiect care ai vrut sa iasa bine, ai muncit si ti se pare ca a iesit ceva bun, valabil... Si ai un termen de predat... Trec frumos zile, saptamani, traiesti cu impresia ca totul e O.K.... Iar cu o saptamana inainte de predarea proiectului, primesti o indicatie de ultima ora... cum ca unii de mai sus vor alta forma a lucrarii tale... S-ti sta in gat acel ... Dar nu esti in ipostaza sa-l lasi sa zboare de acolo liber... Ci te apuci sa refaci proiectul... Alti nervi, alt timp pierdut, alta distractie.

Erata: Si-ti sta in gat acel "nu"...

Puterea de a spune,,nu,,!!
Cu asta ma lupt!!!
*Am spus,, nu ,,sotului,spun ,,nu,, familiei cand sunt lucruri care ne deranjeaza,spun ,,nu,,fiindca stiu ca aici sunt eu...aici sunt acceptata oricum...
*Am invatat sa spun ,,nu,,si celor din jurul meu...dar cu multe framantari ,cu multe regrete apoi,cu teama consecintelor...
*Inca mi-e frica sa spun ,,nu,,dar exersez...
*Nu am spus ,ptr a nu leza...
*Nu am spus,ptr ca au venit reguli impuse...
*Si totusi am inceput sa spun mai des,si astfel mi-am selectat prietenii...Am capatat mai mult repect ...
*Spun ,,nu,,daca constiinta imi dicteaza,astfel nu imi pasa daca sunt judecata!

N-am spus "nu", de multe ori...de fapt, de cele mai multe ori: eu mie nu mi-am fost prioritate!
Spun "nu" si ma doare. Inca nu am invatat sa am incredere in refuzul meu...

Probabil cand voi invata sa spun "nu" ,voi scapa de mult balast din viata mea. Vreau sa invat sa spun "nu". Doamne, de cate ori trebuia sa fi spus nu... un simplu cuvant.

Nici eu nu prea folosesc acest cuvant si-mi vine cateodata sa fac asa .

Subscriu la ce-a scris Lili. Cand invatam sa spunem 'nu" , ne dam seama ca puteam s-o facem si in alte situatii si nu am facut-o si regretam. Sunt alte dati cand alegem sa spunem "nu" si gresim si apoi regretam.
Eu acum am invatat sa spun 'nu" mai des si de cele mai multe ori mi-e bine . Si important e sa ne fie noua cel mai bine.
Cat am fost mica, am fost invatata sa dau, sa daruiesc,sa las de la mine, sa nu refuz pe ceilalti si am pierdut mult.
Acum am invatat sa fiu egoista, sa fiu mai mult pentru mine si copiii mei si mi-e mult mai bine, am mai multe satisfactii desi poate par egoista.
E , si? Cine ma place, ma place oricum. Cine nu, inseamna ca nu imi trebuie

Si eu am invatat sa spun ,,nu", dar in anumite circumstante inca ma culpabilizez. Un coleg m-a rugat acum cateva luni sa-l ajut la un material. De fapt, sa i-l fac. L-am refuzat, pe motiv de copil, concediu etc. Mi-a parut rau putin; puteam sa-l ajut, dar adevarul e ca nu am vrut. Mi-am zis ,,sa munceasca, de ce sa primeasca de gata?" Apoi iar mi-a parut rau ca nu l-am ajutat; este un coleg pe care-l respect si de la care am avut ce invata. Dar acel ,,nu" a fost totusi un castig in exercitiul meu.
Am primit multe lectii, unele foarte dure, tocmai pentru ca n-am stiut sa spun ,,nu". Am constatat ca nu te bucuri de mai multa consideratie, nu cresti in ochii nimanui daca spui mereu ,,da". Dimpotriva, toti asteapta mai mult si mai mult. Si atunci, viata proprie unde este?