Forum CopilulMeu

Uite...am propus subiect separat, ca sa putem discuta pe larg.
Am un serviciu care mi-ar aduce satisfactii daca nu as fi supusa unui stres zilnic si neavenit (sicanari nelimitate si dureroase). Pilonul principal este sefa mea si nimeni in se poate lega de ea. Motive pentru a se lega de mine sunt diverse: incepand de la vestimentatie (va asigur ca este de birou) si ajungand la "n" alte cauze: freza mea (parul in prind in coada), ce fac acasa in timpul liber.
Pun totul la suflet si nu pot sa adopt vechea zicala: "ma doare-n cot". Nu pot pleca de la serviciul asta pentru ca sunt insarcinata. Teoretic, stiu ce ar trebui sa fac, practic, ma afecteaza totul si nu sunt in stare sa fac nimic.

buna andruscha...
imi pare rau ca sefa ta se comporta asa. Oare ea nu a trecut printr-o sarcina? De mine pot sa-ti spun ca nu ma satisfacea numic si aveam un sef al naibii de tot. Incearca sa nu-ti mai pese de nimic. Altfel... iti faci rau atat tie cat si lui bb.

mai ai mult de asteptat? si de rabdat toanele sefei?

Nu..nu a trecut prin experienta unei sarcini...dar e greu de crezut ca sunt femei care nu inteleg prin ce trece o gravida (si aici nu ma refer la senzatii fizice, ci la sensibilitate, nou, emotii).
Precum am spus, nu pot sau nu stiu cum sa fac sa nu imi pese de rautacismele acelei femei.
Mai de mult am incercat sa adopt o atitudine usor distanta in legatura cu stresul provocat, dar, tot ea mi-a spus ca sunt nesimtita (urasc acest cuvant) si ca nu imi pasa. Nu imi permit sa fiu obraznica sau sa ii spun in fata ce simt (iar daca i-as spune, pentru ca acea femeie are probleme de atitudine clare si evidente) pentru ca nu mi-as face decat mie mai mult rau (as avea parte de crize).
Cam asta este...

Mai am destul de mult...

Numai de asta nu aveai tu nevoie acum.Fii "nesimtita"(scuze) incearca s-o ignori.Nu ca eu as putea sa fac asta.Gandeste-te ca de starea ta sufleteasca depinde foarte mult starea bebelontului tau.Andruta mea de cate ori se supara,plange(chiar prea repede).Asa eram eu in prima sarcina.Din cauza celor din jur.Baiatul doar se incrunta si imi raspunde cu aceeasi moneda.Asa eram in a doua sarcina.Putin indiferenta.
Sefa mea din contra tace si face.Si asta doare te asigur.

Poti sa o sperii. cand se mai ia odata de tine, prefa-te ca ti-e rau, du mana la cap si fa-te ca lesini. vezi daca merge. Dar daca ti-a zis ca esti nesimtita, ce? Zi-i si tu ca medicul ti-a dat niste pastilute contra stresului si nu mai reactionezi ca inainte. Fizic nu are ce sa-ti faca, doar n-o sa te ia la bataie sau sa te dea afara!

Si in legatura cu cat inteleg femeile ce simte o gravida,fii sigura ca intelege si tocmai deasta se comporta asa. Sunt niste frustrate care nu au cum sa se razbune pe cine trbuie si se razbuna pe cine poate.

Multumesc pentru sprijin, dragele mele. Nu credeam ca voi ajunge sa spun despre un om ca nimeni nu are ac de cojocul lui si, uite, asta fac acum. Arunca rautati si venin si apoi se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu o impresioneaza "starile de lesin" sau alte mici tertipuri pe care le-as face ca sa ma lase in pace. De dat afara nu ma da pentru ca nu are cum (sunt gravida), deci sicanele zilnice trebuie sa faca parte din meniu.
Din pacate, chiar sunt sumbra in previziuni in ceea ce priveste echilibrul meu emotional la munca.
Stiu ca bebelul simte..vreau sa elimin cat pot de mult din stres. Precum am spui, teoretic sunt verticala...dar..doar atat!

Fii tare si gandeste-te la altceva cand ea vorbeste.Spre exemplu la tumbele bebelontului.Ia uite cine da sfaturi..Eu care in ultima luna sunt de nerecunoscut din cauza sefei.Fata mea a ajuns la concluzia ca sunt cea mai rea mama din lume iar baiatul se manifesta cum crede el"mai bine".Hei, tu vrei sa strige si bebelontul tau asa la tine?Ce,profiti ca el nu poate? Da-i ce poti tu mai bun: liniste si fericire.