Forum CopilulMeu

Posted: **Fri Jul 28, 2006 1:56 pm**

Am aflat de dimineatza ca ieri un prieten de familie s-a sinucis.
acum 6 luni fata lui de 26 de ani a murit subit si nimeni pina in ziua de azi nu a aflat de ce...
a suferit, a fost disperat si ieri a hotarit sa nu mai sufere.
afland acest fapt ma napadit o durere imensa, dar mai ales o dragoste nebuna faca ce cei de linga mine, fara de care nu cred ca as putea trai.
voi credetzi ca atzi putea trece peste asa ceva?

Mihai, Dumnezeu sa te ierte. Sa-tzi fie tzarina usoara.

Posted: **Fri Jul 28, 2006 1:59 pm**

...vaai,e cumplit!!!nici nu ma pot gandi,numai gandul ma ingrozeste!!!si e pacat ca doar astfel de momente ne fac sa ne dam seama cat ii iubim pe cei de langa noi...

Posted: **Fri Jul 28, 2006 1:59 pm**

E cumplit...e greu..poate cea mai grea lovitura pe care o poate primi un om....nu stiu daca as putea rezista sa continui sa traiesc daca puiul meu nu mai e in viata...

Posted: **Fri Jul 28, 2006 2:18 pm**

intr-adevar in astfel de momente(cand pierzi pe cineva drag, mai ales un copil) simti ca nu mai ai pentru ce trai , dar nu cred ca trebuie sa recurgem la astfel de gesturi, dzeu ne pune la incercare si se spune ca ne da atat cat putem duce , dar de cele mai multe ori noi suntem slabi si ne pierdem repede,si mai exista si [}:)]

care nu ne lasa in pace.
Dzeu sa-l ierte pe prietenul tau

Speram sa fie cat mai putine cazuri de acest gen.

Posted: **Fri Jul 28, 2006 2:46 pm**

TREBUIE, si suntem oarecum obligati, sa trecem peste astfel de momente!

DUMNEZEU SA-I IERTE!

Posted: **Fri Jul 28, 2006 2:46 pm**

E mult prea mult pentru puterile unui om. Parerea mea. Nici eu nu stiu daca as putea trece peste....E greu sa ma gandesti logic si "crestineste" intr-o astfel de situatie.
Dumnezeu sa-l odihneasca. Si sa-l duca langa copilul lui.....

Posted: **Sat Jul 29, 2006 4:46 pm**

REFUZ sa ma gindesc...si eu sint foarte sensibila la astfel de chestii si nu pot spune nimic...Dumnezeu sa-l ierte si sa-i lumineze calea acolo unde e!

Posted: **Mon Jul 31, 2006 8:17 am**

odata cu moartea tatalui meu a murit o parte din mine. va mai muri o parte cand va pleca si mama. insa daca nenorocirea s-ar abate asupra familiei mele..... oricum mor. ori fac atac de cord, ori imi pocneste capul, ori imi moare tot sufletul si tot mort esti. si atunci ajungi sa faci gesturi disperate, sa scapi de durerea asta din suflet, care nu vrea sa dispara si nu trece nu nimic.
pacat! dumnezeu sa-i ierte pe amandoi!

Posted: **Mon Jul 31, 2006 12:16 pm**

Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim ....

(Octavian Paler)

Posted: **Mon Sep 04, 2006 3:05 pm**

Scriu aici pentru ca nu stiu unde pot scrie. Tocmai am aflat ca a murit tata unei prietene foarte bune. Era foarte bolnav, avea cancer la plamani initial, apoi s-a extins la oase, stomac............Prietena mea e insarcinata in luna a 6 si toti speram sa traiasca pana isi va vedea nepotul. De ce nu s-a putut asta? Viata nu e dreapta, ba uneori e de-a dreptul rea!

Forum CopilulMeu

Suferintza, disperare, sfirshit.

Suferintza, disperare, sfirshit.