Forum CopilulMeu

Deschid acest subiect deoarece mi-ar placea sa aflam mai multe pareri. Discutia a inceput la alt topic, dar deja intram in Off.
Asadar: cum considerati ca e mai bine? Sa ne dezvaluim total partenerilor de viata, pana la cele mai adanci si mai intime ganduri, sau sa pastram ceva si pentru noi? Eu una prefer sa am zona mea ,,virgina". Poate si datorita faptului ca nu-mi place dependenta totala fara aceasta zona m-as simti prea dependenta...

Am raspuns si dincolo, dar cum zici tu, deja suntem prea off topic. Ma cam repet dar...asta e. Ziceam ca, la inceput, si eu simteam asa, ca e bine sa avem totusi zona noastra de intimitate. Dar depinde cat de "larga" e aceasta zona si ...ce ascunde. In timp (mai ales in ultima perioada) incep sa ajung la concluzia ca eu una nu prea mai am nevoie de asta. Pana la urma cel mai sanatos mi se pare sa discut cu sotul meu tot ceea ce-mi trece prin minte. Daca nu cu el, atunci cu cine? Pana una alta el e prietenul meu cel mai bun. Si mi se pare firesc sa-mi cunoasca toate "secretele" daca le pot spune asa. O fi bine, n-o fi bine, chiar nu stiu, dar eu asa simt acum si asa procedez. Astept cu nerabdare si alte pareri cu argumentari. De ce simtim unele/unii dintre noi sa avem "particica" noastra? Sau cele care prefera o relatie total deschisa, se simt "descoperite"?
Tu Cristina de ce zici ca te-ai simti dependenta? Pana la urma, cred eu, comunicarea asta totala duce si la incredere totala si atunci nu vad cu ce ti-ar fi limitata independenta. Nu da cu parul. Intreb doar. Incerc sa inteleg. Pana la urma nu pot sa afirm ca e bine in vreun fel, dar poate ne ajutam reciproc sa intelegem mai mult.

[lol] Lili, stai linistita, ca nu ma supar. Cu ocazia asta poate reusesc si eu sa ma cunosc mai bine. Uite, niciodata nu m-am gandit de ce simt nevoia sa am partea mea ascunsa, asa am simtit si atat. Nu va ganditi insa ca acea parte detine cine stie ce mari secrete. Am dat deja exemplul cu parolele pe care nu mi le cunoaste sotul.
Nu stiu... uneori simt ca nu ma intelege, sau ca nu-l intereseaza anumite aspecte din fiinta mea. Sau ca nu are puterea psihica (nativa) necesara sa le inteleaga. Pur si simplu, e vorba de niste diferente de a percepe (nu insurmontabile, desigur, dar am avut si noi perioadele noastre mai putin bune si am obosit sa incerc sa-l fac sa inteleaga anumite aspecte).
Of, nu stiu cat de explicita am fost... Dar mi-a plecat si ultimul nuron la plimbare, dupa noptile nedormite din ultima perioada. Sper sa se reintoarca repede

Ooo, pai eu nu prea pot sa tin secrete fata de sotul meu. Eu cred ca am foarte multa limbarita, cand vine acasa nu-mi sta gura deloc linistita. Cred ca-i descriu fiecare secunda trecuta fara el in preajma.
Multe persoane spun ca nu e bine asa cum sunt eu prea deschisa si recunosc ca au fost unele cazuri in care i-am dat motiv de gelozie (ei, ca am primit flori pe la serviciu, sau cate un compliment din partea unor barbati) si-mi reprosam mie insami ca nu o sa-i mai zic nimic, dar nu am reusit.
Insa el este foarte tacut, daca il intreb eu ce face pe unde se duce, bine, altfel nu prea imi povesteste.
Ce sa facem ? asa suntem noi, de schimbat nu cred ca se mai poate sa ne mai schimbam.

[8D] Incerc sa inteleg. Dar ma intreb, oare discutand mai mult nu ajungem sa inteleaga si sotul punctul nostru de vedere in anumite probleme, sa ne "modelam" unul dupa celalalt? Ma gandesc ca, nespunandu-i, nici el saracul nu prea are cum sa inteleaga ce asteptam noi de la el. Cred eu, barbatii (de fapt sigur stiti si voi) nu au aceasta capacitate a noastra de analiza, de a intui ce asteptam de la ei. Noi stam si spunem:Offf, cum naiba nu pricepe ca asteptam asta de la el? Pentru ca nu i-am spus-o. Pentru ca un barbat nu sta sa analizeze, el reactioneaza. Gresesc? Noi stam si gandim: Vai ce ma enerveaza, nu-si da seama ca mi-as dori sa spele el vasele in seara asta???? (ce exemplu cretin ). Ei bine, NU. Cred eu ca asa e construit creierul masculin. Daca vrei sa faca ceva vizavi de tine sau sa simta cum simti tu, trebuie ca intai sa inteleaga ce vrei de la el.

Asa este. Dar nu la genul acesta de discutii ma refer, nici la faptul ca as fi tacuta, ca n-as povesti ce-am facut, cum mi-am petrcut timpul, cu cine am fost (ba chiar sunt supervolubila!). E vorba despre un ,,ceva" pe care n-are capacitatea sa-l surprinda, oricat as incerca eu. N-am vrut sa spun asta, pentru ca suna a infatuare. Dar vreau sa explic ce simt; si nu ma cred mai buna decat el sau decat altii, sunt doar diferita.
Sa va mai zic ceva: la serviciu li s-au aplicat niste teste de personalitate. Asa a aflat, printre altele bune si foarte bune, ca este conservator si inchistat in tipare (eu asta stiam demult ). Dar tot nu crede. Bingo! Am inteles. Vreau mai mult, dar simt ca nu pot sa obtin si prefer sa raman ascunsa in acea zona.
Inca ceva: a trecut printr-o perioada foarte dificila la serviciu. Era clar ca sufera si ca nu se poate regasi. Desi stie ca il ascult si il inteleg, desi stie ca intotdeauna sunt receptiva si vreau sa cautam solutii impreuna, a preferat sa taca, sa spuna ca totul e ok, dar sa-si verse nervii cand mi-era lumea mai draga. Abia dupa o perioada a izbucnit si mi-a spus ce-l framanta. Dupa ce am discutat, lucrurile s-au linistit cat de cat. Problema e ca rareori se intampla asa, adica sa-si deschida complet sufletul in fata mea. A fost invatat ca trebuie sa fie puternic si sa nu se planga, sa mearga inainte. Deci si el prefera de multe ori sa ramana ascuns.
Iertati-ma, dar azi sunt foarte imprastiata. Sper ca am reusit cat de cat sa ma fac inteleasa.

De obicei, nu am secrete fara de HH.
Incerc sa tin mici secrete de genul 'cadou pentru ziua lui', dar nu prea-mi reuseste figura - ma trage de limba si, in plus, ma cunoaste foarte bine!!
Chiar daca tin un secret o perioada, pe termen lung, sotul meu afla tot...
Exceptie, doar cand nu sunt secretele mele - atunci pot tine un secret.

pot sa spun din experienta mea apropiata ca micile secrete nu sunt bune la nimic, de cele mari nici nu mai spun, am fost sfatuit sa vb sincer cu sotia mea despre orice, cele mai nastrusnice ginduri dar si cele mai intime, si nici nu pot sa va spun cit de mult ajuta sa nu ai secrete, totul pe fata chiar daca poate din prima partenerului de viata i se pare ca ati innebunit (exista riscul [8D] ) daca va iubeste sincer si incarca sa va inteleaga va va accepta pina la urma, eu asa am facut si-mi este mult maI BINE, SINCER.

Primrose, merit , recunosc , exprimarea a fost cam simplista, ma gindeam la un alt gen de secrete mici... ceva de genul pastrez acest forum numai pt mine ca pe el/ea, orcum nu-l interesaza, sau nu ar intelege ce fac eu aici, ce ma atrage si de ce il consider asa de interesant..., in alta ordine de idei, ai grija Primrose la ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca dorintele