Forum CopilulMeu

Ce-ati face voi daca starea sanatatii voastre s-ar inrautati in urma unei cure de slabire?Am o vecina care se plange ca ii cade parul ingrozitor si ca si-a pierdut pofta de viata inclusiv puterea de munca. A fost la medic si dupa analizele corespunzatoare i s-a recomandat un tratament pe baza de minerale(Ca, vitamine etc)! Dumneaei sta si sufera in continuare de frica kilogramelor in plus. Am incercat sa o conving ca e mai importanta sanatatea decat aspectul fizic insa tot timpul imi arunca in fata:"Ce stii tu...tu esti slaba!"Chiar este mai important sa arati beton decat sa traiesti pentru copilul tau? Eu am mai cunoscut un caz in care o femeie a murit din cauza dezechilibrelor cauzate de cure de slabire drastice si a lasat in urma 2 copii mici.Acea persoana avea o situatie financiara stralucita dar cauta perfectiunea si.... ce-a gasit?
Poate ca raspunsurile voastre, pe care am de gand sa i le arat ,sa o aduca cu picioarele pe pamant!

Draga mea,
Ma bucur ca ai deschis acest subiect si te felicit! Eu am trecut prin acest cosmar care se numeste obsesia slabitului acum 10 ani. Si de atunci, sa nu mai aud de infometare si cure drastice si nesanatoase. Pentru ca suferinta psihica si chinul pe care il traiesti este incomparabil si pretul asta nu merita platit. Eram si eu mai durdulie (asa sunt de fel; cu co constitutie mai solida, nu neaprata dolofana). Acum imi e clar ca nu o sa fiu niciodata scandurica si asta pentru ca nici nu imi sta bine si e deja ticneala daca mi-as impune.
Ei, si cum iti spuneam, acum 10 ani, am luat o decizie radicala: sa slabesc cu orice pret! Si bineinteles ca am inceput cu o cura drastica, pentru ca imi doream sa aiba efecte rapide. La 1, 57 m inaltime, cantaream 55 kg. Am slabit in 3 saptamani 10 kg si am ajuns la 45. Daca ma gandesc bine, a fost o infometare crunta. dar mai crunt a fost dupa astea 3 saptamani, cand psihic refuzam sa mai mananc. Pe orice aliment "vedeam" numar de calorii, ma vedeam grasa dupa ce il inghiteam, imi impuneam sa nu mananc decat calculand si tot calculand dupa tabele calorice...si ce searbada a fost toata perioada asta. Cazusem intr-o stare de deprimare, dar aveam un scop (ma umfla rasul acum ): sa imi mentin silueta. Faceam miscare, dar nu puneam accent pe asta.
Noaptea visam munti de mancare si ma trezeam cu gandul la ceva dulce...pentru ca refuzam sa mananc dulciuri de teama ca ma voi ingrasa din nou.
Un cosmar...toata perioada. A durat 1 an de zile. Si stii cum m-am lecuit? Facand sport regulat. Mi-a dat o stare de bine, am inceput sa capat o forma frumoasa, pielea a redevenit ferma...abia atunci am realizat cat de scleletica si nasparlie fusesem.
Fetelor, va dau un sfat: FACETI CAT MAI MULT SPORT! Nu ore ucigatoare in sala de fitness. Cred ca fiecare trebuie sa aleaga un sport potrivit (alergat, innot, tenis, aerobic). Secretul este ca miscarea sa fie practicata in mod constant. Asa ne mentinem frumoase si in forma (mai ales psihica)! Aviz pentru adeptele dietelor extreme!!!!

Apropo...ce as face eu daca starea sanatatii s-ar inrautati? As face multa miscare!!!!

Dar de femei care vor sa fie impanate n-ati auzit? Eu da, vreau sa fiu impanata. Nu vreau sa am iar 37kg. Vreau sa am forme apetisante, sa am sani, fund durduliu, picioare carnoase.
Eu vreau sa fiu mai plinuta. De ce, pe lumea asta, exista doar cure de slabire? Vreau si eu sa citesc peste tot despre cure de ingrasare.

Mananca tanti cele mai calorigene alimente si sa vezi cum te-ngrasi! Asta-i simplu! Papa ciocolata, snacks-uri si tot felul de prostii care ingrasa!!!!!!

Miri: fireste ca exista si cure de ingrasare, am o prietena care a tinut asa ceva, lua niste pastile
Cami - prietena ta ar trebui sa stie ca barbatii se mai uita si la cum stau kg pe femei nu numai la cat de slabe sunt, am vazut amici apreciind femei nu tocmai slabe dar foarte apetisante, totul tine si de atitudine nu numai de kg.
Sportul regulat este intr-adevar o solutie buna dar atentie - in cazul asta slabitul nu se masoara in Kg pe cantar ci in centimetri, caci musculatura cantareste ceva.
Daca va merge la o sala instructorul de acolo o va indruma ce sa faca ca sa fie totul ok si cu silueta si cu sanatatea.
Toate bune

Leea,ai atins un punct sensibil la mine cand ai mentionat despre sport. Ador sa fac sport.Acum nu prea mai am timp dar incerc in casa sa fac cateva exercitii usoare pentru a nu-mi pierde vigoarea de tot .As putea deschide un nou subiect pe tema asta . Eu vreau sa merg la sala macar 4 ore pe saptamana fiindca simt ca e nevoie.Problema e ...sotul.Nu e incantat de idee.Adica sa merg eu fara el?Si cu el nu am cum caci ...exista Alex!
MIRI ,cu pledoaria ta pentru sanatate de aici ...nu cred ca-mi conving vecina sau cine stie! Cu aceeasi moneda am incercat si eu caci ma stii ca am aceeasi problema ca tine,dar ea considera ca e mult mai frumos sa fie o sfrijita!Este vorba totusi despre a lua sau nu vitamine cand ai neaparata nevoie de ele! Eu (daca as fi in situatia ei )as face acum tratamentul sa ma pun pe picioare si dupa aceea as incerca un alt mod de a slabi(de ex.sport si dieta corespunzatoare)
Psyche ai dreptate in ceea ce ai spus. Cred ca un barbat ar putea sa o convinga mai usor ca si kg. sunt bune daca sunt la locul lor

Eu stiu o tipa care a tinut niste cure drastice de si-a slabit pana si sistemul imunitar. Pe fondul asta a racit f tare dupa care a facut astm.

Am 47 de kg de cand ma stiu(din liceu ,de vreo 15 ani si mai bine) si pentru ca sunt genul mignion daca as mai lua in greutate nu cred ca mi-ar sta prea bine...Pe perioada sarcinii m-am "ingrasat" 9 kg desi m-am hranit normal,am avut pofte,am luat vitamine speciale iar dupa ce am nascut am revenit la greutatea mea imediat.Fara burtica,fara vergituri,fara kg in plus...DE CE?Pentru ca asa mi-e felul,pentru ca indiferent cat as manca nu se pune.Colega mea e disperata cand ma vede cat mananc mai ales ca ea tine cure de slabire si abia reuseste sa dea ceva kg jos si-mi spune:"zii mersi ca esti asa...nu stii cat e de greu sa calculezi tot ce bagi in gura".Si o cred si ii spun si ei si va spun si voua:
nu e totul felul cum arati...trebuie sa te impaci cu tine indiferent de cum te-a lasat d-zeu:gras sau slab,urat sau frumos...si asta nu inseamna sa te lasi prada sortii dar nici te cuprinda deznadejdea.Sa fi-ti iubite si sa va bucurati de copii vostrii!

Ati auzit de anorexie sau bulimie,daca nu,inseamna ca nu se chiama asa(anorexie)si nu reusesc acum sa traduc.
Anorexia e o boala mentala care pleaca de la "obsesia" de a fii slaba.E foarte grava si mai ales greu de combatut.Cunosc personal cazuri,dintre care,o tipa a reusit sa iasa din "tunel"si de aceea e foarte norocoasa.A ajuns sa cantereasca 30 de kg, a rischiat sa piarda un rinichi,nu mai avea menstruatii deci nu mai avea posibilitatea de a face copii.Mergea la psiholog foarte des dar fara prea mari rezultate.Mi-a povestit ca "s-a trezit"la realitate cand l-a intrebat pe medic daca atuci cand va avea un copil ii vor ramane vergeturi pe burta(avea corpul plin de vergeturi).Medicul i-a spus, ca nu numai,nu poate avea copii dar daca nu mananca va murii...de atunci a inceput isi revina.In acelasi timp era bolnava si de bulimism....cand era singura acasa,uneori,manca cantitati foarte mari de mancare,foarte rapid,dupa care vomita.
Oricum nu are nici o legatura cu vecina ta,la asa ceva se ajunge dupa ceva ani de "obsesie" se imbolnaveste creierul.
Sper ca nu am socat pe nimeni dar sunt chesti care e mai bine se se stie.