Sa va povestesc eu...
Tocmai ma despartisem de dragostea vietii mele de atunci (ca apoi au mai fost altii...
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
) si sufeream. Gasesc un anunt - "Italian, tanar, bla bla, imi caut jumatatea..." Trimit si eu un mesaj la nr lasat asa, la plesneala, in ciuda - las' ca-i arat eu fostului!! Peste vreo luna ma suna unul - "Mi-ati trimis un mesaj bla bla" Eu - "Nu-i adevarat!" El imi repeta anuntul - aaaaaaaaaa, da!! Dar e o mica diferenta - nu e italian, e roman. "Bine, zic eu, dar nu ma mai intereseaza." El, cica plecat in Belgia - poate sa ma mai sune? Cum nu aveam nicio relatie, accept.
Peste vreo luna, ma suna - e in oras, putem sa ne intalnim? Eu zic da, eram curioasa si tot singura... Intai imi da intalnire la un bar de mi-au picat falcile - o bomba ordinara. Eu ma gandesc ca bietul om, fiind plecat de atata timp, nu mai stie ce si cum. Ii propun un loc mai rasarit. El zice ca nu stie unde e, dar va veni cu un prieten care cunoaste mai bine orasul.
Ma imbrac normal - blugi, tricou, sandale - si ma duc la intalnire. Era amiaza. Mai, si apar doi Feti -Frumosi ! Sa mor, nu alta. Unul mic, slab, cu cioc si imbracat ca naiba - "my date". Prietenul lui, la vreo 45 de ani, cu breton si par lung la ceafa, geaca bufanta si blugi trapez si figura de alcoolist. Am crezut ca innebunesc. Noroc ca nu ma cunostea nimeni in zona. Am stat juma' de ora de vorba si am sters-o. Mai greu a fost sa scap de telefoanele lui...
![ciocan [cfev]](./images/smilies/ciocan.gif)
A fost prima si ultima data cand am facut asa ceva...