Forum CopilulMeu

Aveti exemple de oameni care s-au imbogatit mai mult sau mai putin brusc? S-au schimbat fata de voi? Sau in general au aparut schimbari de caracter la ei dupa ce li s-a schimbat situatia materiala?

Pai...nici nu stiu cum sa incep.Eu sunt una din persoanele care si-au schimbat brusc situatia financiara....si asta nu imediat dupa ce mi-am cunoscut sotul (asa cum vb lumea in sat)La inceput relatiei era destul de dificil,amandoi tineri,amandoi la inceput de drum,planuri,ideei,etc.Am luptat impreuna,si am reusit sa avem acum o situatie,recunosc mai buna decat a altora....dar asta am reusit singuri,nu cu ajutorul familiei sau a prietenilor.Recunosc ca am "prieteni" care ma papa de funduletz,si asta poate din invidie...cine stie....daca acum folosesc produse cosmetice de firma,si un parfum de calitate,si ca am un telefon mobil marfa,si am o camin calduros,si o masina ,asta imseamna ca am uitat de unde am plecat??NU...nu am uitat cine sunt ,si sincer nu cred ca m-am schimbat fatza de prietenii mei...tot timpul si inainte si acum incerc sa ii ajut cu tot ce pot...insa am fost si luata de proasta de una din cele mai bune prietene...ce sa-i faci ..trece si asta...Sincer am inceput sa ma obisnuiesc cu rautatea si invidia celor din jur..tot ce imi pasa in ziua de azi,este sanatatea si fericirea familiei mele.Nu poti sa stii niciodata ce se intampla....azi poti sa ai bani....maine sa nu-i mai ai.Daca ai bani si nu esti sanatos,fericit si implinit,nu ai nimic.Eu una ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie fericita si un camin deasupra capului....

Vio, vreau sa-ti spun ceva dar sa nu cumva sa te puna naiba sa o iei ca pe o ironie, e un simplu adevar pe care l-am inteles mai demult: Esti o tipa super inteleapta comparativ cu varsta pe care o ai! Felicitari! Ma bucur sa aud un exemplu ca al tau!
Eu am deschis acest subiect pornind de la un caz concret, o prietena de-a mea din copilarie! Am crescut impreuna de la aprox. 2 ani. Si acum la maturitate, s-a schimbat ceva in familia ei : mama ei s-a "indragostit" brusc de un mosnegut canadian in varsta de 77 de ani care a avut bunul simt sa moara dupa un an de frumoasa convietuire si evident sa le lase o mare parte din mostenire! Nu pot sa descriu cum s-a schimbat atitudinea lor: a prietenei mele si a mamei ei! S-a casatorit si a "uitat" sa ma invite la nunta ei, nu aveam fatza de asa nunta cu pretentii, s-a distantat pana la nivelul incat nici macar nu mai dadea un telefon macar o data pe luna! Eram prietene de la doi ani dupa cum v-am spus! In fine, am gasit puterea sa trec peste toate si am reluat relatia. Mai mult eu! Cand s-a nascut fetita mea, i-am propus sa o boteze in aceeasi idee ca vom relua ce am avut! Nu ma mai povestesc acum cum s-a purtat! Cert e ca n-am mai putut indura si la motz, am rugat pe altcineva sa fie nasa fetei. Din momentul in care i-am comunicat asta n-a mai dat nici un semn de viata, nici macar un telefon pe 5 februarie, de ziua finutei ei! Urat! Cred ca tine putin si de caracterul omului si de cei 7 ani de acasa.....Pe care din pacate nu toti ii au!
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea! Astept si alte exemple, eventual care sa-mi schimbe parerea. Demonstrati-mi ca mai sunt oameni care nu se schimba!

Evident tine de caracterul omului. Nu toti se schimba. Si mai tine si de fundamentul prieteniei. Daca este prietenie adevarat nu o schimba banii.

Se pare ca prietena ta era f ocupata sa-si numere banii si, evident, n-a mai avut timp de voi Dar oare cu ce-a gresit Alexia la faza asta? Pacatul ei sa fie, c-a tinut-o in brate in biserica.
Stii ceva, Lili? Inseamna ca n-ai pierdut nimic, vorba lui Alovel" conteaza si caracterul omului", si educatia, ca nici cu maica-sa nu mi-e rusine.

Asa cred si eu! Ai ce Dumnezeu oi avea cu mine, dar copilul cu ce a gresit? Se presupune ca esti parintele ei spiritual! Din pacate incep sa cred ca ea a facut gestul asta doar pentru ca i-au spus unii si altii ca e bine sa botezi un copil! Dar parerea mea e ca nu e suficient doar sa tii un copil in brate la biserica ca sa te consideri nas, e nevoie de mult mai mult si, printre altele, e nevoie sa iubesti acel copil (ceea ce nu cred ca e cazul!) despre care se spune ca pe lumea cealalta va fi al tau! In fine, nu vreau sa-mi amintesc! Ceea ce trebuia sa fie una din cele mai frumoase zile din viata mea de mamica a fost cosmar! Am plans de m-am umflat! Nu va mai povestesc ce i-a adus fetei atunci ca va apuca si pe voi nervii!
Nu cred ca tine de ideea de prietenie, tine mult mai mult de caracter! Eu nu am nimic sa-mi reprosez ca prietena. Am fost aici de fiecare data cand a avut nevoie (si a avut credeti-ma!), am trecut peste o mie de faze aiurea, am invatat sa o accep cu toate ale ei, bune sau rele! Momentul schimbarii a fost clar cel in care s-a ridicat deodata in alta lume cu un alt nivel material fata de al meu!

Dar de ce ai mai pus-o nasa la fetita ta. trebuia sa o lasi sa se duca cu averea ei cu tot? Asa te-ai necajit mai rau!1

Am facut asta pentru ca parea sa-si doreasca foarte mult, pentru ca eram prietene de cand lumea, dupa cum am spus, si pentru ca am sperat ca asta ne va apropia mai mult ca inainte, va reface relatia pe care o aveam candva!

Imi pare rau, Lili ca ai simtit acest lucru pe propria-ti piele! E dureros totusi!

Si mie imi pare rau ca n-am avut mintea cea de pe urma, dar acum a trecut! Si am remediat situatia. I-am ales fetei o nasa de motz care e topita dupa ea, la fel de nesabuita ca si mine in privinta cumparaturilor pentru fata, sufera mai ceva ca mine la fiecare stranut sau vaccin al fetei, ma suna toata ziua sa vada ce face finutza ei, ce sa va zic: o dragutza!
Dar haideti sa revenim la subiect! Mai aveti exemple referitor la topic?