Forum CopilulMeu

Ce parere aveti? De ce marea majoritate dintre noi niciodata nu se multumesc cu ce au si mereu vor mai mult sau vor altceva? De ce nu putem aprecia mai mult ceea ce avem deja si mereu suntem nemultumite? Sau gresesc?

Exista in popor o vorba: "Nemultumitului i se ia darul". Eu mereu mi-o zic in gind...
Cu totii ne dorim mai mult si mai bine, pt. ca asa a fost lasat de D-zeu....Unii, insa fac exces din chestia asta, miniindu-l pe D-zeu....
As fi ipocrita sa nu recunosc ca si eu imi doresc mai mult si mai bine, dar cind vad in jurul meu atita lume necajita si defavorizata de soarta, ma gindesc ca sint o persoana tare norocoasa ca am ce pune pe masa, ca am un acoperis deasupra capului, un loc de munca din care imi cistig piinea si nu in ultimul rind, ca am sanatate - darul cel mai de pret al omului. In conditiile astea....e cel mai bine sa te multumesti cu ce ai si cu ce poti realiza in plus si sa nu jinduiesti la bunul celuilalt.... Sa auzim numai de bine!

Multa dreptate ai Libra!!!!

As fi o ipocrita sa spun ca sunt pe deplin multumita cu ceea ce am. Bineinteles ca mi-as dori o casa a mea, in care sa stam numai noi trei, o masina a mea, nu cea de serviciu, o mobila a mea, nu cea de o suta de ani a socrilor, o slujba mai bine platita, nu cu salariul minim pe economie.... dar vazand ca am realizat singura multe alte lucruri tind sa ma multumesc deocamdata cu ceea ce am. Vor veni si lucruri mai bune in viitor, sunt sigura. Daca suntem sanatosi, daca am alaturi familia si prietenii, ma pot impaca cu gandul ca sunt o mica ganganie pe pamantul asta. Altii nu au nici macar atat cat am eu.

Pana la un punct sa fii nemultumit poate fi un lucru constructiv, ca impuls care sa te determine sa faci mai mult. Dar nu in sensul de obsesie ci de mobil, de impuls. Sunt si oameni care se multumesc usor si nu mai lupta sa obtina mai mult. Si apoi se plang ca n-au si altii au.

"Viata-i o lupta, deci te lupta
Cu dragoste de ea si dor"

Toti tanjim mereu catre mai mult, nu ne putem plafona la ceva "mic", atunci n-am mai evolua. Dar depinde la ce tanjesti, la cat? Si ce anume faci pentru asta.....

Eu nu vorbeam de obsesie, ma gandeam mai mult la situatia absurda in care niciodata, dar absolut niciodata nu ne multumim cu ce avem! Daca azi imi cumpar televizor (un exemplu absurd, dar merge!) maine vreau imediat unul cu diagonala mai mare sau stiu eu cu ce alte tampenii! Era si un titlu celebru de carte "Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai"

Cel mai rau este sa tanjesti dupa ceva si sa nu faci nimic in acel sens.

Exista si situatii in care dorintele sunt absurde , cu mult peste puterea noastra si atunci chiar nu prea ai ce face pentru a le indeplini si e mult mai bine sa te multumesti cu ce ai deja decat sa lupti la absurd pentru ceva la care nu prea ai sanse reale sa ajungi!

Sigur ca depinde de la caz la caz, nu pot sa generalizez.