Forum CopilulMeu

Am vazut la stirile de dimineata un reportaj despre o prostituata romanca de 19 ani, ucisa cel mai probabil de un client gelos. Am vazut si varianta romaneasca a stirii...parintii fetei erau inmarmuriti...stiau ca fata e "la munca" in Italia si le mai trimetea ceva banuti din cand in cand. Cine stie cate alte fete sunt "la munca" aici, cine stie cate se vand pt un pumn de bani...si mai grav,cine stie cati parinti sunt multumiti de cei 50 de Euro pe care "copiii " reusesc sa ii trimita.
Sa fie asta o alegere voluntara? Sa fie mirajul banului atat de puternic incat sa nu tina cont de morala? Va rog sa ma credeti ca nu pot intelege...cum sa iti faci rau singura(fizic si psihic); sa fie saracia un argument asa de puternic? Offf....imi pare atat de rau ca fete frumoase, fete tinere care ar putea sa isi croiasca un drum, renunta sa lupte, renunta sa spere, pleaca din Romania sa se imbogateasca..."ca ce sa faci cu un salariu de vanzatoare" in Rosiori.
Vorbeam cu ceva timp in urma cu o cunostinta de aici si imi spunea ca unde este saracie nu este cultura(in sensul de instructie, scoala), nu este lege si nici moralitate dar in schimb este foarte multa rautate. Eu l-am contrazis...i-am dat ca exemplu familiile de romani, i-am zis ca saracia i-a unit, i-am povestit de cum vecinii la noi se viziteaza doar ca sa-si bea cafeaua impreuna, cum se ajuta si alte exemple pozitive. Dar daca este totul asa de roz pe cat vad eu atunci de ce fete ca cea de mai sus ingroasa randurile emigrantilor?
Imi dau seama acum ca titlul topicului parca nu mai e asa de potrivit, dar cand am vazut stirea, la asta m-am gandit....cum poate cineva sa faca un compromis atat de mare fata de propria persoana...cum poate alege sa isi distruga viata???!

Eu am vazut un reportaj in care o mama, acuzata de neglijenta, careia statul s-a hotarat sa-i ia cei 5 copii, afirma ca n-are cu ce sa-i hranesca, ca le da cartofi cu sare, dar avea cercei in urechi, lant gros la gat si inele pe mana - mai mult ca sigur de aur.
Cat despre prostitutie... nu degeaba e cea mai veche meserie din lume. Oricand lumea va cauta cea mai usoara cale de a face bani. Si atata timp cand vede ca e "cool" sa umble cu fundul gol si cu decolteul pana la buric, ca e ok sa dea din buric si sa sarute un necunoscut pentru un inel (vezi "Inelul cu diamant" la TV), cand ajungi persoana faimoasa si cu bani culcandu-te cu cine trebuie (si pana nimeresti pe cine trebuie, mai iei la rand si pe cativa care nu te pot ajuta cu nimic, lucru valabil pentru 99% diin persoanele "VIP", "vedete", de la noi) si sa faca compromisuri, toate doar pentru a avea bani... e de inteles.
In ziua de azi la noi in tara banul face ierarhia. Cine are bani, conduce, face legea, fenteaza legea etc. Instruirea ta nu mai conteaza - facultatea, doctoratul, masteratul sunt niste notiuni la indemana oricui. Asta e trista realitate - as putea scrie romane pe tema asta....

Fiindca tot am intitulat acest topic "Alegeri si compromisuri" as vrea sa vorbesc despre...alegeri in sensul de VOTARE. In noaptea asta vom sti cine va fi al 44-lea presedinte american. Anul acesta am urmarit cu mare interes campania electorala din State...si cred ca pana si vanzatotul de la aprozar stie cine e Obama. Bineinteles ca si mass media a jucat un rol important prin publicizarea poate excesiva a celor doi candidati dar avand in vedere criza economica mondiala, acest interes poate fi oarecum justificat. Ce daca in Italia invatamantul e la pamant, ce daca Alitalia e in faliment, ce daca transporturile sunt blocate din cauza grevei...stam toti acasa in fata TV-ului sa vedem...e Obama sau McCain!!?
E de necrezut cum presedintele unei tari poate influenta mersul intregii lumi...E de necrezut cum un simplu nume, fie el Obama sau McCain ma poate influenta pe mine, Xulescu in decizia de a-mi cumpara casa anul acesta sau urmatorul (ca daca bursa e in cadere e si criza in domeniul bancar, asadar imprumut "mai greu sau deloc").
Totusi, lasand la o parte platforme politice, convingeri si partide (asta e treaba americanilor)...imi pun si eu o intrebare...E oare societatea americana pregatita sa se lase condusa de o persoana de culoare? Vor vedea americanii mai departe de culoarea pielii?Traim noi oare zilele in care vor fi invinse prejudecatile vechi de secole?? Sa fie acesta inceputul unei societati a sanselor egale?

De fapt....diferenta pe care o poate produce bursei alegerea presedintelui american, fie el alb sau negru este data de ..partidul sustinator asa cum este si la noi si de politicile macroeconomice dupa care si ghideaza partidul, in speta democratii si republicanii asa cum este la ei....Si da America va avea un punct forte de spus pe piata bancara atata timp cat este una din puterile economice ale lumii!...


Revenind la topic, compromisuri... Din proprie experienta pot spune ca viata este un sir luuuuuuuuuung de compromisuri, ceea ce conteaza cu adevarat este insa ca deciziile pe care le luam sa fie cele corecte, sa nu le regretam...

nu stiu unde am auzit urmatoarea faza ... "nu degeaba i se zice casa alba ..."
uite ca mitul a fost distrus ....
am urmarit si eu la stiri acum cu plombele cazute ... cozile din america la vot ... astept mai intai sa imi pun plombele la loc ...si apoi sa comentez ...

Ei da...a castigat Obama! Nu stiu cat de bun va fi ca presedinte, nu stiu mare lucru despre el ca om politic...Pare un om inteligent si al naibii de tenace dar ramane de vazut cat de eficient este cand va trebui sa ofere solutii pt criza economica sau pt razboaiele in care este implicata SUA. Ma gandesc totusi ca a fost ales in mare parte de clasa de mijloc care nu prea cred eu ca s-a gandit la aspecte de genul asta.
Oricum, si-a asigurat intrarea in istorie fie si doar ca primul presedinte USA de culoare. Si nu e putin lucru! Iar ca exemplu personal...mi se pare demn de urmat de toti cei care s-au simtit diferiti la un moment dat, de toti cei care s-au crezut inferiori...Ei da...zice bine: YES WE CAN!

Ma gandeam sa scriu la jurnalul meu dar cred ca problema asta sta mai bine aici...
Fetelor sunt in impas. M-am tot plans eu pe aici ca trebuie neaparat sa imi gasesc alt job, ca inchidem biroul unde sunt acum etc. Ideea este ca au aparut solutiile! Doua oferte, ambele viabile, insa din motive toatlmete diverse.
Prima: companie foarte cunoscuta, un brand international de articole de imbracaminte unde am fost deja la doua interviuri si mi-au lasat o impresie extraordinare (chiar daca m-au tinut 2 ore!!pe un scaun si au verificat fiecare virgula din CV-ul meu). Au disponibil un post de asistent in departamentul real estate. Nu este un post super, din nou studiile mele nu au de-a face cu tipul asta de job insa ma gandesc la faptul ca intr-o firma mare ti se ofera destule sanse (formative, banesti, profesionale etc). Mi-au spus ca eu corespund profilului cautat dar ca abia in martie-aprilie se vor face angajari (eu in ianuarie vreau sa imi dau demisia de aici, nu vreau sa stau pana la inchiderea oficiala care ar fi in martie).
A doua varianta este o firma din zona ce comercializeaza articole sportive si au nevoie de un om bun la toate in biroul comercial. Angajare cu 5 ianuarie. Nu am fost inca la interviu direct ci doar prin intermediul unei agentii de recrutare a fortei de munca.
Nu stiu ce sa fac!! Imi surade prima varianta dar e atat de nesigur...adica pana in aprilie mai apar "n" CV-uri pe masa individei de la personal. A doua varianta ar fi clar una de compromis dar e un post sigur.
Pe de alta parte eu cand m-am angajat aici am zis ca o fac pana cand imi sunt gata actele de echivalare a studiilor si apoi incerc sa gasesc ceva in domeniul meu (cercetare si cultura) si daca incep acum intr-o firma serioasa nu stiu cata tragere de inima mai am sa alerg pe la consulate...sau sa invat pentru diferente.
Offf...o mie de ganduri care nu ma duc nicaieri...Sotul meu nu imi da un sfat clar....de fapt el imi tot spune sa fac ceea ce imi place dar stiu si eu...mi-e sa nu ma trezesc peste un timp tot asteptand jobul ideal. Ca sa nu mai povestesc despre faptul ca posturile bune in general sunt ocupate de italieni si e destul de greu sa patrunzi intr-un mediu de munca cat de cat promitator.
Pana pe 19 decembrie trebuie sa ma hotarasc...

pai ... din cate am vazut sotul tau o duce bine cu jobul si nu trebuie sa va streseze prea tare financiarul ...
ai de ales intre ceva in care sa faci cariera dar sa nu te intereseze prea tare nefiind domeniul tau ... si ceva mai comod ...
am bagat de seama ca intentionezi si sa iti maresti familie ... si din punctul asta de vedere ar trebui sa te gandesti ... la primul job prezentat nu cred ca ar fi incantati ca mai devreme de un an sa le spui ca esti insarcinata ...
eu in locul tau as alege varianta mai comoda ...
si altceva ... CE TI-AR PLACE TIE SA FACI?

Mihaela financiarul nu ma streseaza, dar nu pentru ca am avea bani de intors cu lopata ci pentru ca pur si simplu ma multumesc cu ceea ce am din punct de vedere material...
Poate ca sunt idealista dar nu m-a interesat niciodata sa fac cariera pentru casa,masina nu stiu de care sau "n"minuni ale tehnologiei ci mi-am dorit sa fac cariera in sensul de a-mi fi recunoscute capacitatile (chiar intr-un domeniu care aduce 0 barat satisfactii financiare). Asadar, mie mi-ar placea sa continui ce am inceput: stiinte umaniste, cercetare arheologica. Am mai si scris din cand in cand, am publicat (nimic transcedental;) dar stiu si inteleg perfect ca deocamdata ceea ce imi place va ramane la stadiul de hobby. Ideal ar fi ca in paralel sa imi rezolv treaba cu echivalatul...
Acum insa trebuie sa ma gandesc realist la viitor pentru ca imi doresc si eu o familie intreaga si pentru un copil trebuie sa am ceva de oferit...La ambele interviuri m-au intrebat daca planuiesc o sarcina in urmatorii 4 ani (!!!!!) dar nu am fost tocmai sincera...am spus ca inca nu am discutat acest aspect nici cu sotul meu si oricum mi se pare o intrebare destul de intima si serioasa pentru a raspunde cu da sau nu. Cu alte cuvinte am evitat un raspuns clar.
Tu ai dreptate cu faptul ca trebuie sa fie ceva mai comod dar daca dupa aceea nu va mai aparea o sansa a unui loc de munca promitator??