ma asteapta o noua zi plina...multa munca la servici, apoi o fuga la spital, apoi reiau treburile pe acasa...teme, curatenie, mancare...
Am fost si aseara la spital, cesa va spun...baiatul e neasteptat de bine. Are ambele maini bandajate pana la cot iar pe faţă e "prăjit" tare dar nu e carne vie...e negru si atat. Uns cu creme dar vorbeste, a mancat supa cu paiul, bea apa...deci el e OK (cat se poate spune in conditiile actuale). E traumatizat, se simte foarte vinovat...o sa aiba mult de munca la acest capitol dar cel putin traieste si cred ca nu ramane cu semne urate.
Despre mama lui (care are 37 de ani)...nu pot sa va descriu
Nu raman decat rugaciunile pentru ea in acest moment...sa traiasca...nimic mai mult
Azi vorbesc cu doctorita, poate aflu ceva mai mult decat "stare critica". Nu respira singura, vor incerca sa ii scoata azi aparatul dar asistenta mi-a zis ca nu crede ca va rezista fara el...





