La cafeluta-2013

[oare]

salut!
m-ati atins in punctul slab: de multe ori nici eu n-am stiut sa zic stop cand ar fi trebuit, dar timpul a demostrat ca orice nas isi are nasul! sa va povestesc o faza de la primul meu job: lucram la ei de vreo doi ani si ,,seful'' avea niste idei de te lua durerea de cap - era pe vremea cand contabilitatea inca se mai tinea ,,de mana'' si el a emis geniala pretentie ca eu sa-i centralizez toate produsele de pe facturile de la en gros (avea vreo 5 puncte deschise, vanzatoarele scriau oribil si produsele erau 'spe mii de feluri de sapun si detergent, de obicei peste 20 de repere pe factura) si cand i-am zis ca nu-i face nimeni asa ceva mi-a replicat ca daca ma depaseste situatia sa-i spun sa aduca pe altcineva. si i-am spus dupa o saptamana, cand i-am prezentat transferul. misto a fost ca obrazul nu m-a lasat sa nu ma duc dupa program sa-i predau celeilalte tipe (care nu mai contenea sa ma intrebe de unde stiu atatea lucruri)...nici concediul de odihna n-a vrut sa mi-l plateasca pana n-a intrebat la itm si l-au dumirit cei de acolo ca e obligat sa o faca. dupa cateva luni au avut control de fond si inspectorii i-au sugerat sa ma caute si sa ma aduca inapoi. au convins-o pe mama sa se duca, dar mama nu lucra pe calculator, fisele fiscale trebuiau transmise electronic, asa ca m-am dus sa le fac...evident ca ,,le-am stricat'' imprimanta! mai are rost sa va spun ce m-am distrat cand au dus-o la reparat si au gasit un soarece mort in ea? intre timp au dat faliment si lucreaza ei pentru altii.
iar la urmatorul meu loc de munca...hmm...si de acolo am un milion de amintiri.
concluzia pe care am tras-o a fost ca fraiera am fost eu ca m-am inhamat sa fac mai multe decat se asteptau initial, iar dupa aia li s-a parut normal sa fac de toate fara recompensa iar eu am acceptat.
in fine, nevestele sefilor erau cele mai tari atunci cand vorbeau la telefon si se recomandau ,,sunt doamna x''...asta mi se parea genial!
deci, dragele mele, nu va invatati copiii cu prea mult bunsimt pentru ca le dauneaza grav in lupta cu prostii! si nu va suparati prea tare ca mai ascund o nota sau o pozna, pentru ca si asta presupune exersarea inteligentei si o experienta traita ii poate scuti de suferinta in viitor. incercati sa-i vegheati din umbra si sa le lasati impresia ca v-au pacalit, altfel vor invata sa se ascunda din ce in ce mai bine.

[bella84]

10+ Mioara

[jo_ana]

Câtă dreptate ai, Mioara, dar ce te faci cu aluatul?...
Of, si peste durerea mea, mai vine si copilul cu același tip de problema: ca X e scos in fata fiindcă taica-sau e director, iar noi(eu si soțul) suntem "un fel de recruti la căpitan"...
Cum sa-l educ?

[nicol_s]

Bine zis Mioara!

[mischaela]

of ... peste tot lumea plina de oameni MICI
intodeauna se gaseste cate un sef tampit ... sau o nevasta de toatestiutoare ...

in fine ... nu chiar peste tot ... sa zicem ca mai sunt si exceptii ... mi s-a intamplat sa lucrez ingl intr-un loc unde nu aveamnimic de reprosat ...decat plictiseala ...
si mai e la barbat la job ... cine stie ... poate o rasari vreodata o stea si pentru mine acolo...

[oare]

Jo, după fiecare ora de engleza a Sînzianei am aceeași discutie cu ea pt ca fetele care fac pregătire cu profa sunt mereu in atentie...dar ii explic de fiecare dată că nu sunt toate corecte in viată si că e doar inceputul....intr—un final dă semne că incepe să înțeleagă si să si actioneze (nu doar cu privire la asta). Cu sorana e altfel...imi musc eu limba de fiecare dată cand vreau s—o duc pe calea bunului simț cand vine vorba de drepturile ei, tocmai din teama că o voi tempera prea mult.

[mischaela]

seamana cu mere ...

[mary_lou]

[mary_lou]

Asa, dupa ce-am citit ce-ati spus de ieri si pana azi, va salut si eu, mai ales ca kinderii dorm!:)
Despre munca, ma declar o MARE FOSTA FRAIERA...Zic fosta pentru ca de anul trecut cu toata povestea Teodorei, cu faptul ca lucram in doua parti de dimineata pana seara, fara vreo atentie speciala data fiind conditia mea, n-am mai trecut deloc la birou, nu m-am vazut cu nici unul din colegii mei de Departament pana in prezent si nici nu am intentia sa ii vad prea curand...Exista posibilitatea in procent de peste 85% sa nu ma mai intorc acolo, nici macar ca sef...Copii mei au nevoie de mine acum si sincer nu as mai vrea sa ma intorc la viata mea agitata, sa fiu un whorcaholic pentru niste oameni care nu stiu sa iti aprecieze valoarea.O sa spuneti ca Mary, lipsa banilor te face sa suporti, sa accepti - asa este, eu stiu cel mai bine asta, dar mi-am jurat ca n-o sa mai fac niciodata un compromis de acest fel in care eu sa ma gandesc la altii si nu la mine si la cei apropiati mie. N-oi muri de foame, ma apuc de plantat legume, oi vinde pantofi , orice...cu conditia sa am un mediu relaxant, colegial...greu de gasint, insa nu imposibil.
As mai spune asa de multe vizavi de acest aspect, dar m-as lungi asa de mult si chiar n-as mai vrea sa rascolesc prin trecut. Mi-am dat seama insa, ca atata timp cat ai sa demonstrezi ca poti foarte multe unor oameni care nu pot, nu o sa ai liniste.

Revenind, voi ce preocupari mai aveti?
Nico, ma bucur ca a iesit bine analiza, cand sa ma duc si eu?! La un gineco trebuie sa ma duc neaparat, nici la controlul de 6 luni dupa Teo nu am mai fost...:(

[jo_ana]

MICI ? ei se considera MARI?...
Din postul tau, Mary, se Inteleg multe.

Ma întrebăm zilele trecute de ce ezit a lua o decizie dupa cum imi spune sufletul. Nici eu nu prea ma tem de foame, căci nu mi-e jena sa cultiv, sa cresc animale...nu de business, cu pentru traiul cel de toate zilele.
Știți cât de stresata eram de decizia scolii lui ARt...n-am gresit chiar daca in jur mi se spunea ca sunt nebuna. Dar am gresit ref. la Toniu, căci nu mi-am urmat instinctul.

Preocupări? Gimnastica, Biblia, copiii si forumul Mai Facem campionat de septica toata casa, micul ne bate de ne rupe