Sunt de acord cu Psyche, dar sunt de acord si cu Oanadd.
Ma explic.
Eu am facut doua "nunti". Una aici si una acasa. Aici nu se obisnuieste sa se dea bani
![Cool! [cool]](./images/smilies/cool2.gif)
si cadouri. Evident, daca faci o nunta mare se face la un magazin o lista (lista de nunta) unde invitatii merg si au la dispozitie o lista cu ceea ce dorim noi si pretul. Ei cumpara si apoi noi "ridicam" darurile. Ideea e: pe lista pui si lucruri de 1000 de Euro dar si altele de 20 de Euro, astfel incat fiecare sa poata sa-ti ia ceva. Se evita "sublurile", se evita "lucrurile inutile" se evita multe lucruri. Noi insa am facut o nunta mica (39 de invitati) si nu am facut lista, ne-a intrebat lumea cam ce dorim si apoi "s-au inteles".
Acasa am facut nunta pentru mama mea. Ea dorea sa ne casatorim la biserica (aici ne-am casatorit doar la primarie) si am facut-o pentru ea. Am avut insa ghinion si cu doua zile inainte nuntii a murit fratele mamei mele asa ca nu pot spune ca a fost o nunta "super". A fost bine. Nu am facut-o pentru bani sau altceva, am facut-o pentru noi si pentru ai mei, chiar daca pana la urma nu a fost cum am vrut eu. Cred ca putini au insa bani suficienti sa faca o nunta fara a se baza pe "dar". Sunt de acord ca macar o parte din bani trebuie sa-i ai, dar in acelasi timp mi se pare putin "egoist" sa ma duc la o nunta unde meniul e 900.000 si sa "dau" ca si cuplu 1.000.000 lei. Nu e cinstit fata de cel (cea) care se casatoreste si care mi-e prieten(a) sau ruda. Eu am niste prieteni foarte buni care sunt avocati si care au bani suficienti. In aceste conditii la nunta si-au "permis" focuri de artificii, si mancaruri care sunt sigura ca au costat muuuuuuuuult de tot, dar asa au vrut ei asa au facut.