by oare » Mon Oct 04, 2010 11:13 pm
poate nu fac bine ce fac. dar mi-au dat lacrimile...de obicei citesc ,,viata libera'' ca sa aflu despre galati, dar acum...am deschis pagina si am vazut o fetita in 2 ipostaze - inainte si dupa chimioterapie.
,,* La 9 ani, copila face a doua tură de chimioterapie * În 6 luni, cancerul care îi apăsa inima a recidivat * Simona se pregăteşte pentru a doua operaţie * Nu ştie dacă va fi şi ultima *
Nu este ca orice fetiţă. Lumina Simonei nu poate fi stăpânită nici de tumora care îi înghesuie inima şi plămânii, nici de căpşorul rămas rotund şi fără pic de cosiţe blonde.
De la 8 ani, fetiţa din Cuza Vodă, singurul copil al unui bărbat minunat, mort în accident rutier înainte de a-şi cunoaşte urmaşa, se luptă zâmbind cu tumora canceroasă, singurul lucru de pe pământ care îi îndurerează inima.
Familia Simonei nu vrea bani, deşi nu este stăpână pe averi. Vrea însă să ne facă pe toţi atenţi – şi copiii fac cancer. Şi copiii se luptă cu moartea. Şi copiii blonzi, veseli, care se joacă şi care deodată simt din senin, că îi doare inima.
„Nu am plâns şi am zis: Simona, ce mare şi frumoasă eşti!”
„I-a spus mamei ei că îi este dor de colegi, că vrea să îi vadă măcar puţin, la început de an şcolar. Ea acum este la a cincea şedinţă de chimioterapie, iar de fiecare dată vine mai sfârşită acasă”.
Bunica, Elena Boiangiu, profesoară de franceză, povesteşte liniştit. Nu plânge, pentru că s-a învăţat să fie puternică. Pentru Simona:
„Ultima oară când am văzut-o, intra în cameră cu mama ei, veniseră de la Cuza Vodă. Am crezut că am să ţip de şoc, atât era de schimbată. Era ca acei copii chinuiţi pe care îi vedem la televizor, nu mai avea pic de păr, gene sau sprâncene. M-am stăpânit să nu plâng deşi simţeam că iau foc de durere”.
„Şi am simţit deodată că pentru ea pot să zâmbesc şi într-o secundă râdeam şi am deschis braţele larg: Simona, ce frumoasă şi ce mare eşti! Şi nu şi-a dat seama de nimic. Ce vină poate avea copilul acesta scump?”
„Ştiu oare vedetele şi femeile obsedate de sâni sau silicoane, care dau bani grei pentru asemenea operaţii, că pe lumea asta copiii fac cancer, că sunt la un pas de moarte, dar continuă să lupte cu ea?”.
Copiii îi scriu Simonei
Simona a mers în clasa ei, în prima zi de şcoală. Învăţătoarea şi copiii de la clasa a II-a B, Şcoala Numărul 2, o aşteptau în chiote de bucurie: „Au luat-o în braţe, au pupat-o, i-au dat fiecare câte o brăţară…”.
Glasul bunicii se împiedică puţin: „Are acum 25 de brăţări, brăţări ale prieteniei. I-au dat jucării, şi i-au dat şi o felicitare, pe care au scris toţi câte ceva, doar pentru ea. Ştiţi ce a făcut când a ajuns acasă? Nici nu s-a uitat la jucării, ci a luat felicitarea şi a citit tot ce i-au scris copiii. Asta a contat pentru ea”.
După operaţie şi o biopsie perfectă - recidiva
Spitalul Marie Curie o aşteaptă şi anul acesta pentru operaţie. Simona şi-a descoperit cancerul aproape în joacă, anul trecut: „Era în cameră, pe covor, se juca cu un verişor de-al ei, mai mic. Şi de-odată s-a oprit şi i-a spus mamei: Mă doare inimioara”.
„Nu o durea inima, mititica, o durea faptul că tumora, care era imensă, avea peste 10 centimetri, era localizată intercostal şi apăsa pe inimă şi plămâni. A făcut chimioterapie, s-a operat la Bucureşti, la Marie Curie şi biopsia a fost perfectă”.
„După 6 luni însă, cancerul a recidivat, iar acum a luat-o de la capăt. Se va opera din nou, tot la Marie Curie, la Bucureşti, dar nu ştim dacă va fi pentru ultima oară şi cancerul nu va recidiva”.
„Părinţii ei nu sunt foarte bogaţi – tatăl ei a murit într-un accident de maşină când ea încă nu se născuse, dar tatăl ei de-al doilea este un bărbat extraordinar şi o iubeşte enorm -, dar acum au cam ajuns la fundul sacului”.
Rugă pentru viaţa copilului-soare
Elena Boiangiu se întrerupe: „Nu am venit neapărat să cerem bani. Nici nu avem cont, nici nu ne interesează vreun avantaj pecuniar. Vrem doar ca oamenii să ştie că există copiii care suferă, copiii care au cancer, copiii care luptă, deşi ei sunt atât de mici şi nevinovaţi”.
„Într-adevăr, ne-am dori să sensibilizăm opinia publică şi poate pe cineva care poate face într-adevăr ceva pentru Simona – un medic, poate, nu ştim. Ştim că în Italia există o clinică, un loc cu preţuri foarte rezonabile, care este specializată pe asemenea probleme”.
Dacă simţiţi că o puteţi ajuta pe copila-soare, nu ezitaţi şi contactaţi telefonic „Viaţa liberă”. Simona suferă de Sarcom Ewing toracal stâng şi este în plin tratament citostatic. Iar dacă vă doare inima pentru fetiţa-soare, bucuraţi-vă: este cea mai bună dovadă că sufletul dumneavoastră nu are cancer.
Şi mai bucuraţi-vă încă o dată: undeva, în Cuza Vodă, o mămică îşi strânge disperată puiul în braţe şi se roagă pentru viaţă. Iar Dumnezeu v-a ferit ca acea mămică să fiţi dumneavoastră.''
a fost o zi...cand se putea sfarsi...
![[petrecaret]](./images/smilies/icon_yay.gif "petrecere"){kind=icon}
pentru BELUTZAAAAA...Auzi la ea ca imbatraneste,apoi baba de mine ca se mai zica...![[somnoros]](./images/smilies/37.gif "somnoros")
..am avut o zi incarcata ...shopinggggg ![[bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet")
....