by Katerina » Mon Apr 24, 2006 11:24 pm
E a doua zi de Pasti. Daca nu ma duc cu capul in seara asta mai traiesc doua vieti!
Conduc din iarna. Si eram multumita de evolutia mea. Nu cu viteza, prudent, sa pot vedea tot in jur.
Am avut un mic incident cu o tipa care nu s-a asigurat si a dat cu spatele. Norocul meu a fost ca oprisem masina, nu stiam ce intentii are (vroiam sa fac viraj dreapta), aveam alta masina in spate incadrata tot pt aceeasi miscare. Dupa ce m-a impins un picut in spate am fost fericita ca nu s-a intimplat nimic. Nici nu a avut rost sa tip la femeie!
Dar azi am avut cel mai mare soc la volan!
Rulam cu maxim 40 km/ora, la 70 m o trecere de pietoni, dupa trecere trebuia sa fac viraj stinga.
Si deodata, de dupa un VW Transporter, parcat de-aiurea, se rupe din mainile prietenului o tipa de vreo 18 ani si se izbeste de masina. Vroia sa fuga dupa un tramvai. Distanta intre masina si ea nu era decit 1 m, nici nu am avut timp sa frinez. Nu a intors nici macar o clipa capul sa se asigure, sa vada daca vine ceva!
Am tras de volan stinga si m-am oprit intr-un parapet de langa linia tramvaiului. Am intrat cu spoilerul din partea stinga.
Mi s-a facut negru in fata ochilor. Vroiam sa intru in pamant, sa nu mai fiu acolo. Nu stiu cind am scos cheile din contact, daca le-am scos eu, copii plingeau in spate (cel mic era speriat rau de tot). Eu ma lovisem la nas si-mi curgea sangele de nu aveam timp sa schimb batistele, piciorul ma durea rau.
A venit salvarea. Martorii care au vazut ce s-a intimplat incercau sa ma linisteasca, sa-mi spuna ca nimeni n-ar fi putut evita accidentul, ca norocul fetei am fost eu, ca daca ar fi fost unul cu mania vitezei ar fi zdrobit-o.
A venit si Politia. Am suflat in fiola, m-au pus sa iau masina de acolo sa dau drumul la circulatie, au facut masuratori si m-am dus sa dau declaratia.
Cat am stat acolo am aflat ca fata e in stare f buna, o tin pana maine in spital, la radiografii a iesit o fractura mica. Sper sa nu se schimbe starea ei pana maine.
Am scris un roman, sunt ravasita rau de tot. As vrea sa ma pot aseza in pat sa dorm, dar sigur nu pot.
Am intrebat pe politisti daca e cazul sa merg la fata la spital si mi-au spus ca nu are nici un rost, ca ea e cea vinovata.Dar mi-e mila de ea!
Toate intrebarile mele incep cu "de ce".
