Am primit in dimineata asa o poezie, pe care v-o trimit si voua...
Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste ele ce slujim pe ei
Ei neglijenti,iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi, iar ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc?
Si-n fond ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor
Cu atatia pasi ce au trecut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot
Asa e mama si afost bunica
Si ca si ele maine eu voi fi?
Ce facem noi femeile?...Nimica?
Decat curat, si uneori copii?
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu va e cu noi femeile, in viata
Si cat de imposibil fara noi.
Sa aveti o zi placuta