Este o arta ascultarea activa, intr-adevar. Dar, la alt nivel, zic eu ca e si o chestiune de bun simt. Voi cum va simtiti in preajma celor care "taie" vorba, care schimba subiectul in mijlocul frazei interlocutorului, care casca si se uita la ceas in timp ce vorbiti?
Pe de alta parte, cascatul este o reactie la plictiseala, asa ca si cel care vorbeste trebuie sa dovedeasca acelasi bun simt. Sunt oameni pe care i-ai asculta o viata, oricat ar vorbi, dar sunt si unii care se pierd in amanunte, in idei fara cap si coada sau interesante numai pentru ei.
Imi aduc aminte de doua dintre inceputurile de an scolar ca profesoara. Eram in curtea liceului, evident. Venise un domn doctor de la Directia Sanitara, sau asa ceva, care s-a apucat sa tina niste discursuri... chiar am uitat despre ce vorbea, dar nimeni nu-l asculta. Curtea fremata de foiala si vocile elevilor (dar si ale noastre). Ma intreb cum s-o fi simtit oare.
