Inima ta cum este?

[framboise]

[purple][font=Verdana]Daca ar fi asa, Paradisul terestru era in floare... [/font][/purple]

[gabi-cta]

Adevarul este ca o inima fara nici o urma pe ea este o inima inghetata. Indiferent de trairile noastre, raman urme in inima. Asta este frumusetea vietii (zic eu), sa poti la un moment dat sa-ti amintesti de fiecare "urma" cu drag sau nu. Inseamna ca nu ai trait degeaba pe pamant.

[gabi-cta]

Scuze, Framboise si Scarlet, am uitat sa va felicit. Sunt niste povete postarile voastre.[dual]

[mirela_c]

Da,amandoua sunt pline de talc!Pe mine m-au pus pe ganduri...
fambroise...
scarlet....

[mirela_c]

uite ce ingandurata am fost...framboise, scuze!

[framboise]

Acum un an jumate am postat povestea de mai sus...Intre timp am mai imbatranit, am mai invatat ceva...Mai am o povestioara traita pe pielea mea...

Rosia
Am doua rosii pe terasa. Nu au crescut frumos, ca in pamant adevarat, desi totusi au facut doua rosii micute.... Rosiile au ramas mici si verzi mult timp. M-au dezamagit! La un moment dat nu le-am mai udat, ma gandeam ca-i in zadar, chiar vroiam sa le arunc. Intr-o buna zi, una dintre ele, capata culoare rosie-portocaliu, asa neudata fiind de zile intregi. M-a surprins! Am inceput sa o ud din nou, acum e rosu adevarat, aproape coapta!
Reflectie: Asa e si in viata de zi cu zi, la un moment dat, pe parcursul vietii suntem dezamagiti (sau credem ca suntem) de anumiti oameni. Le punem o bila neagra. Dar vine un timp, cand acesti oameni cu bile negre si etichetati te ajuta cel mai mult, neasteptat...Si uite asa ne alegem cu inca o cicatrice in inima...

[Cipisor]

Frumos!!! Si cu ocazia aceasta am descoperit si povestea despre Inima!!! Impresionanta si ... plina de talc!!!

[oly76]

Fram tu nu vii des in vizita pe la noi, dar cand o faci, cel putin in cazul meu, se lasa cu "urme" si momente foarte pretioase pentru mine si pentru sufletul meu.
Pentru tine:

[Sagetutza]

Framboise, abia ne-am cunoscut, am vrut sa-ti scriu aseara dupa ce am citit mesajul cu rosiile,dar m-a eliminat feciorul meu(5) de la calculator.
Mai intai, imi pare rau de groaza prin care treceti voi acolo in Montreal, sper sa depasiti cu bine acest moment dificil.Se intampla si astfel de lucruri pe lumea asta, din pacate.
Mai apoi, am citit ambele tale mesaje,cel vechi un pic si cel nou, imi plac si te imbie la o meditatie profunda...
Ca veni vorba de rosii... ne-am pus si noi in gradina un soi gigant, de vreo 1 kg. si ceva una...poate resusesc sa developez filmul cu vreo 2 poze pt. cine nu crede.Barbatul meu a fost excesiv de grijuliu cu ele, le-au stropit , le-au udat cat de des posibil, numai nu le-au cantat minunatelor rosii.Se maturizasera pana la 1 kg, a reusit sa manance una cu colegii intr-o deplasare apoi au inceput sa se maneze, sa se inegreasca.Sa vezi frumusete de rosii cum se stricau pe zi ce trece, am aruncat vreo 6-7 galeti de rosii imense.
Cu ce am gresit de s-a intamplat asa, nu stiu. Acum ma gandesc si eu ca tine ce altfel de invataminte sa trag din asta, ca sigur trebuie sa fie ceva...de necrezut dar invatam f.multe de la plante, animale, natura...
Si ca un spirit de gluma, barbatul meu trecea pe langa calculator cand ti-a vazut picioarele (in poza, bineinteles)...a intrebat daca sint ale tale?
Sa auzim numai de bine, .

[framboise]

Oly, toate gandurile bune ti le transmit!
Sagetutza, in legatura cu exemplu tau ce-as putea sa zic, decat ca ce-i mult strica! Si ca in orice bine-i si un rau si vice-versa.

Off topic!
Vorbind de avatarul meu, eu te-as intreba ce relevanta ar avea pentru sotul tau? Oricum nu suntem vecini!