Prieteni falsi

[ygrec]

Sunt intransigenta cand simt ca omul de langa mine este...fals. Nu imi plac asa-zisii prieteni care aduc critici cunostintelor comune...adica barfesc, asteptand de la mine aprobare, consimtamant.
Este greseala "fatala" pe care o face un astfel de "prieten" pentru ca parerile mi le schimb doar in urma unor confruntari directe, iar nu datorita interventiei unui al treilea.

Iar in viata mi s-a intamplat sa ma retrag dintr-o prietenie numai pentru ca nu puteam fi loiala acele prietene...care ma stima foarte mult si tinea la mine. Dupa 10 ani de prietenie..
Au trecut de atunci alti 10...si am aflat cu parere de rau ca lucrurile au decurs in sensul.."prevazut " de mine si care a stat la baza despartirii noastre.
La fel, o situatie asemanatoare mi-a adus o prietenie ...pe viata-de vreme ce fata respectiva imi este nasa de cununie si nasa de botez a copilului..

[Iullia]

Am avut f putini prieteni adevarati. Trei in toata viata mea.
Dar viata ne-a despartit.

Unul a fost chiar fostul meu sot.
Azi ar fi implinit 41 de ani.

[cristina_gl]

Nici eu n-am prea multi prieteni, nici macar pe degetele de la o mana nu-i pot numara. Am avut o perioada foarte buna din punct de vedere financiar si atunci eram plina/plini de "prieteni". Sotul meu insa ii vedea fara ghilimele si mereu ii spuneam ca sunt oameni falsi si profitori. Apoi, dupa ce ne-am reintors la traiul din salarii, au disparut si prietenii, cum era de asteptat.
Cea mai buna prietena a mea este din alt oras si abia daca ne vedem o data pe an. Comunicam tot virtual, insa... mi-ar prinde bine o cafea fata in fata, asa, ca pe vremea studentiei. Dar asta e.

[Iullia]

Pot spune insa ca, sotul meu are cativa prieteni adevarati.
Si chiar sunt prieteni.