Cum evitam certurile?

[klara81]

nu pot da sfaturi cum sa aplanez certurile pentru ca am o gura asa de rea.care daca a inceput sa se certe uita sa se si opreasca .
deci si prin urmare eu sunt cam certareata

[psyche]

[cadbury]

Nu-mi place sa ma cert si ma straduiesc sa n-o fac, chiar si atunci cand sunt provocata... Nu-i usor sa taci si sa nu ripostezi... Daca pot, dau o replica fina insa de multe ori oamenii trec cu bocancii peste finetea ta... Si atunci se impun alte strategii. De regula, incerc sa ignor, plec din locul cu pricina sau daca e vina mea, atunci mi-o recunosc si gata... Eu si prin natura meseriei mele trebuie sa fiu calma, lucrez destul de mult cu oameni, tot felul, unii sunt agresivi si pretentiosi, nu le pot replica la fel, m-as cobori si as pierde respectul tuturora... Si, in primul rand, pe al meu fata de mine insami.

[andrushca]

Psyche...am cam luat-o personal, intrucant mesajul anterior celui care iti apartinea, era al meu...so...no offence..
Si, ca sa iti raspund pe puncte.. ..
1. la faza cu "ideea"...intelesesem din prima ca e general si impersonal, dar raspunsul meu a fost pur si simplu ironic;
2. nu injur intotdeauna cand ma cert...nu ma cert niciodata ca sa obtin ceva ...nu imi place sa scot ochii nimanui (asa cum nu imi place ca nimeni sa nu imi scoata ochii)...asa ca ramane simpla varianta a refularii...
In sfarsit...cand treneaza un subiect prea mult, mi se duce interesul, asa ca voi incheia aici!
Salutarile mele sincere!

[popica70]

Eee, Andruscha, te cred

[andrushca]

...la toate asertiunile mele ma crezi..sau doar la ultima? [bandit]

[popica70]

Ultima citita, prima "servita"

[oanadd]

prea servita.

[cool_lady76]

De obicei nu spun nimic atunci, astept sa se calmeze spiritele esi apoi ii spun tot ce ma deranjeaza. Nu ma cert cu soacra pt ca nici macar nu suport sa o vad. Din experienta e mai bine sa nu reactionezi imediat atunci cand incepe o cearta pt ca posibil sa nu rectionezi asa cum ai vrea de fapt.

[Cami-N]

In general nu-mi plac certurile,mai ales daca nu sunt eu implicata direct,incerc sa evit sa asist ,sau sa aplanez situatia. Din pacate de multe ori,oboseala ma face irascibila si nu mai stau sa cantaresc posibilitatile inaintea unui conflict. Daca se intampla sa izbucnesc,spun tot ce-mi vine la gura, fara sa fie neaparat o framantare a mea sau macar ceva ce ma deranjeaza cu adevarat. Cand ma calmez,imi pare atat de rau incat sunt in stare sa ma umilesc pentru a fi scuzata. De multe ori depinde si de persoana cu care intru in conflict.Daca e sotul,nu prea ma fortez sa ma abtin,dar nici nu devin isterica.Il bat metodic la cap cu ce-a gresit,pana recunoaste si imi promite ca nu mai face. Desigur o face doar ca sa tac odata si nu se tine de cuvant. Daca sunt alte persoana,mama,tata,soacra ,reactionez mai greu,ma abtin mai mult si las de la mine ca sa nu ajung sa explodez. Daca e un strain sau o persoana pentru care nu am respect sau m-a enervat de multe ori,izbucnesc imediat si dau replici taioase,ii iau maul omului. De fiecare data insa,dupa cearta imi cer scuze(asta daca mai am posibilitatea) si imi pare rau ca nu m-am stapanit. Daca nu-mi pare rau,ma gandesc ca trebuia sa-i spun si aia,si aia....