Forum CopilulMeu

Buna fetelor! Sunt casatorita de aproape 9 ani si de 1 an si 8 luni am si un baietel frumos si sanatos Problema este k sotul meu nu ne mai vrea. In ultimul timp ne ameninta k pleaca, k se muta cu chirie, k nu mai suporta! Lui ii place sa doarma, iar cu copil e cam greu sa vii de la munca si sa te culci. Aici nu avem pe nimeni cu care sa-l putem lasa pe Alex si sa iesim singuri. Eu am ajuns sa savurez de-a dreptul o calatorie cu autobuzul de una singura! Si asta se intampla atat de rar!!! Cert este k de data asta m-am saturat sa tot trag de el sa nu plece! Am banuieli k ar avea pe cineva, pt k azi, de ex, l-am prins cu minciuna: mi-a spus k au sedinta la serv si nu era asa. Reactia lui a fost cea a unui om vinovat: a inceput sa tipe la mine k nu se mai poate trai cu mine, desi eu nu ridicasem deloc vocea. Nush ce sa fac si nush dak trebuie sa-l mai opresc, saui sa-l ajut sa impacheteze...

of, e greu de dat un sfat si de spus cum e mai bine, eu spun sa iti asculi instinctul, si sa te gandesti la tine in primul rand, sa iti fie tie bine si ii va fi si lui bb, iar in cazul de fata sotul ar trebui sa vina cu piciarele pe pamant si sa constientizeze ca in fam voastra nu el e copilul.

Si nu dorintele lui sunt pe primul loc, ci baietelul e prioritatea dar tre sa gandeasca cu maturitate si sa o si dovedeasca.

lasa-l sa plece, poate numai atunci cand va fi fara voi isi va da seama ce inseamna o familie si ce e important.

e doar o parere.............

Stii ce ma bucura, Anca? Faptul k ai inteles perfect situatia, desi am dat destul de putine detalii. Chiar acum incercam sa-l fac sa-si dea seama de implicatiile gestului sau. E mult prea greu!! Mi-a spus k vrea sa-si demomnstreze siesi k ink se mai poate descurca singur. Tre sa mentionez k el are 39 iar eu 28 de ani. Cred k trece prin criza varstei a doua ! Nici cu sila nu vreau sa-l tin! Mi-e teama doar k face asta dintr-un orgoliu prost inteles, iar consecintele le vad dezastruoase!

Nu am experienta unei relatii in care sa existe si un , de aceea nu-mi permit sa-ti dau vreun sfat.
Dar ce pot spune cu siguranta este ca oamenii isi dau seama de valoare unui "lucru" abia dupa ce-l pierd...
Exista, deci, posibilitatea sa plece, pentru o perioada si sa-si dea seama cat a gresit....si eu consider ca trece printr-o criza, dar tu si puiul tau nu aveti nici o vina...

Iti tin pumnii sa se termine cu bine....

Am tot incercat aseara sa caut o rezolvare, sa-l fac sa-si dea seama k are mai multe de pierdut dak pleak... Nimic! Imi da impresia k se simte ! Chiar l-am amenintat k o sa fac in asa fel incat sa nu mai vada niciodata si k o sa am grija sa-l intorc pe impotriva lui! Ma asteptam sa riposteze! Dar n-a fost asa... [:(] A tacut ca si cand nu i-ar fi pasat!

Este foarte trist ceea ce povestesti..din pacate, o ruptura de genul asta se poate intampla atunci cand apare un copil...chiar daca a fost dorit de ambii parteneri. Sotul se simte neglijat comparativ cu ceea ce se petrecea anterior aparitiei lui bb si chiar frustrat. Mama e mult prea implicata in cresterea copilului si asta, cumuland cu lipsa de comunicare intre cei 2, duce inevitabil la despartire.
Inteleg ca tu ai tot incercat sa il "trezesti" la realitate, dar el refuza sa iti raspunda...ma intreb, atunci cand vei/veti avea nevoie mai multa de el....unde va fi? va raspunde rapid si va va sustine?
Nu stiu daca santajul (de genul nu mai vezi copilul) ar fi o solutie..chiar daca ti-ar raspunde pe moment, asta nu ar fi ce ar trebui sa il schimbe in atitudine...
Banuiesti ca ar avea pe cineva..in general femeile au un simtz aparte....instinctul le trimite semnale de alarma atunci cand e necesar...
In cazul in care ar fi adevarat, pune in balanta ce e important pentru tine (sa ai tu un sot si copilul un tata cand prezent/cand absent) sau sa iti cresti bb-le singura)...Tu esti singura care vei decide...
De asemenea, s-ar putea doar sa fie o "faza" prin care trece...poate se simte neinteles si neglijat...in acest caz ar trebui sa faci un efort (daca vrei cu adevarat) sa te aranjezi, sa lasi copilul la o prietena pentru 3-4 ore si sa fi doar tu cu el, ca in vremurile bune! In acele momente de intimitate il poti provoca si la o discutie de suflet, in care sa ii impartasesti supararile, nemultumirile tale...
Daca el refuza insa sa colaboreze..atunci e mai grav!
Oricum, eu ma inteles ca vrei sa iti salvezi casnicia...astfel ca, daca esti motivata, nu ai cum sa nu "gasesti ac de cojocul sotului"...te inarmezi cu rabdare, cu seductie si cu pozitivism si treci la fapte....
Scuze daca am depasit limitele, sunt doar sfaturi...
Mult succes!

Aaa...si, mai apoi, incet-incet, incearca sa il implici si in cresterea copilului...

te inteleg foarte bine.... si eu am trecut prin clipele astea... dupa 10 ani impreuna si un bebe de 1 an s-a ajuns la acelasi lucru ca la tine ..... e cumplit.... dar trebuie sa ai incredere in tine si cu sigurantza lucrurile se vor rezolva....

Sa inteleg, Andi, k la voi s-a rezolvat? Ceea ce pe mine ma ingrijoreaza acum este k de fiecare data eu trebuie sa fie cea care sa insiste sa mai dam o sansa casniciei asteia! Cat sa ma mai injosesc? Cat sa mai suport sa fiu mintita? De 3 luni nu m-a mai atins! Merita oare atata umilinta? Suntem k 2 colegi de camera, eu fiind cea responsabila cu menajul si care trebuie sa aiba grija da copil! Pt mine nu exista timp liber! Si cosmeticiana imi vine acasa! Intr-o seara mi-am dat seama k ramasesem fara ulei... A trebuit sa imbrac copilul si sa ies cu el in brate(el era la servici)! De ce sa inghit toata umilinta asta? De 3 zile pleak fara sa spuna unde sau sa ma intrebe dak imi trebuie ceva de jos.Eu ce ar trebui sa fac? Sa si sanu indraznesc sa pun vreo intrebare? Cred k am facut dejaprea multe compromisuri, iar domnul a inceput sa creada k i se cuvine! [:(!]

inca nu s-au rezolvat dar facem eforturi.... stiu ca acum ti se pare ca nu mai ai putere , ca te injosesti .... dar va rasari si soarele pe strada ta....
atat pot sa-ti zic

Cat de rau imi pare ca sotul tau nu apreciaza adevaratele lui comori :tu si copilul vostru.Din pacate , dragoste cu forta nu se poate.Imi dau seama ca e o situatie care te face sa-ti iesi din minti mai ales ca ai un copil de care trebuie sa te ingrijesti.Si eu zic , sa-l faci sa plece , poate asa sa-si dea seama ce pierde.Mult noroc