Vreau sa il spionez
Buna seara tuturor!
Dupa foarte mult ezitat uite ca am ajuns si eu sa va cer sfatul. E o poveste lunga si sper sa fiu coerenta si sa nu va plictisesc prea tare. Dar mai intai sa va zic cate ceva despre mine. Ma numesc Georgiana, am 27 de ai si de aproximativ 3 ani locuiesc in Olanda. Sunt casatorita cu un olandez si lucrez ca inginer cercetator.
In urma cu 3 ani, cand mi-am cunoscut sotul si am hotarat sa ma mut in Olanda, m-am opus de refuzul categoric al parintilor mei. Ei nu au fost de acord cu hotararea mea si acum stau si ma gandesc ca bine ar fi fost daca i-as fi ascultat! Deci m-am mutat in Olanda, m-am integrat in societatea olandeza, am invata limba si obiceiurile lor, m-am angajat in domeniul meu, m-am casatorit cu printul visurilor mele.
Ce mai, o viata perfecta! Insa declinul meu a inceput in momentul in care am fost avansata in functie. In primul an am tras ca disperata sa imi pastrez serviciul (aveam un contract pe un an de zile si eu vroiam sa il preschimb in unul pe perioada nedeterminata). Si iata ca dupa 1 an de zile am reusit nu numai sa primesc contractul nedeterminat dar sa si avansez. In tot acest timp barbate-miu nu a lucrat (a fost concediat la cateva luni dupa ce m-am mutat eu in Olanda). La inceput nu mi s-a parut asa o problema de mare, dar acum ma streseaza foarte tare. Ma deranjeaza foarte tare faptul ca am descoperit ca el nici de gand nu are sa mai lucreze vreodata. Pana acum i-a tot mers sa insele guvernul sa ia ajutor de somaj, dar stiu ca acesta se va termina intr-o buna zi. Eu ii tot zic sa isi caute servici ca timpul trece si apoi va fi mai greu sa isi gaseasca ceva (el are 35 de ani acum). In plus si-a descoperit o mare pasiune internetul si mai pr
Dupa foarte mult ezitat uite ca am ajuns si eu sa va cer sfatul. E o poveste lunga si sper sa fiu coerenta si sa nu va plictisesc prea tare. Dar mai intai sa va zic cate ceva despre mine. Ma numesc Georgiana, am 27 de ai si de aproximativ 3 ani locuiesc in Olanda. Sunt casatorita cu un olandez si lucrez ca inginer cercetator.
In urma cu 3 ani, cand mi-am cunoscut sotul si am hotarat sa ma mut in Olanda, m-am opus de refuzul categoric al parintilor mei. Ei nu au fost de acord cu hotararea mea si acum stau si ma gandesc ca bine ar fi fost daca i-as fi ascultat! Deci m-am mutat in Olanda, m-am integrat in societatea olandeza, am invata limba si obiceiurile lor, m-am angajat in domeniul meu, m-am casatorit cu printul visurilor mele.
Ce mai, o viata perfecta! Insa declinul meu a inceput in momentul in care am fost avansata in functie. In primul an am tras ca disperata sa imi pastrez serviciul (aveam un contract pe un an de zile si eu vroiam sa il preschimb in unul pe perioada nedeterminata). Si iata ca dupa 1 an de zile am reusit nu numai sa primesc contractul nedeterminat dar sa si avansez. In tot acest timp barbate-miu nu a lucrat (a fost concediat la cateva luni dupa ce m-am mutat eu in Olanda). La inceput nu mi s-a parut asa o problema de mare, dar acum ma streseaza foarte tare. Ma deranjeaza foarte tare faptul ca am descoperit ca el nici de gand nu are sa mai lucreze vreodata. Pana acum i-a tot mers sa insele guvernul sa ia ajutor de somaj, dar stiu ca acesta se va termina intr-o buna zi. Eu ii tot zic sa isi caute servici ca timpul trece si apoi va fi mai greu sa isi gaseasca ceva (el are 35 de ani acum). In plus si-a descoperit o mare pasiune internetul si mai pr