Forum CopilulMeu

Hello!
Sa va spun o poveste reala, care se intampla in zilele noastre.
Deci, un El si o Ea, sot si sotie, casatoriti de 2 ani, se cunosc de alti 4.
Tineri, frumosi, destepti, situatie financiara buna, deci no problem pana aici.
Problemele apar dupa ce ei decid, amandoi, ca e timpul pt. un bebe!
Se apuca de treaba, si dupa 3-4 luni, vestea cea buna apare!!!!!!
Unde e problema, o sa ziceti voi.
Pai, la el, caci se simte folosit, ca nu mai primeste iubire, atentie, etc.
Nu contesta nimeni faptul ca o sarcina schimba prioritatile intr-o familie, dar de vreme ce a acceptat sa devina parinti, mi se pare logic sa accepte si urmarile, nu?
Eu vorbesc din postura de outsider, ca prietena fff buna a cuplului (care acum are un bebe de toata splendoarea de 6 luni ), dar sunt obiectiva, promit!
Pe perioada sarcinii, el s-a simtit neglijat, si surpriza sau nu, si-a cautat alinarea in bratele altei femei.
In loc sa aiba rabdare si sa inteleaga, a preferat solutia cea mai usoara pt el.
A inceput o relatie cu o colega de serviciu.
Care relatie a inceput ca una bazata doar pe sex, dar care s-a transformat in iubire intre cei 2 amanti.
Desi viitoare mamica simtea ca ceva e in neregula, el a negat vehement mereu ca ar insela-o.
La 2 saptamani dupa nastere, el a anuntat-o ca se muta in chirie, singur, ca nu o mai iubeste, si ca nu e pregatit sa creasca un copil.
De fapt, el s-a mutat la amanta, dar din nu a rupt legatura nici cu sotia.
Deci, o inseala pe sotie cu amanta si invers cam de 1 an...
In acest moment, el oscileaza intre cele 2 femei din viata lui.
Intrebarea este ce sfat sa ii dam sotiei acestui Don Juan, care se pare ca isi merita renumele?
Sa incerce sa ierte, si sa il recucereasca sau sa il uite definitiv, sa divorteze? Voi ce parere aveti, ce experiente cunoasteti pentru ambele cazuri?
Astept raspunsurile voastre.

Sunt cam radicala, in astfel de situatii.
Chiar ca n-as trece peste asta.
Pai, daca n-a fost langa mine cand aveam nevoie, ce sa caute si de ce l-as mai accepta?
A vrut divagatie, sa ramana cu divagatia, nu sunt gara sa vina el cand vrea si sa plece cand vrea.

Ma rog, asta sunt, si este una dintre situatiile peste care n-as putea trece indiferent de motivatie.

Este tare greu sa dai un sfat in aceasta situatie.
Fiecare femeie are un fel de a fi. Una mai iertatoare, alta mai radicala.
Dar in definitiv dicteaza intotdeauna inima.
Daca ea il iubeste si crede ca-l poate ierta, eu cred ca e bine sa nu-si mai faca si ea rau stand departe de el (cu conditia ca si el sa doreasca iertarea foarte mult). Daca insa, sentimentele ei nu mai sunt prea puternice e bine sa nu se amageasca si sa-l uite. Sigur se gaseste omul care sa o iubeasca asa cum merita.
Multa bafta ii urez prietenei tale si sper sa ne mai scrii despre ea si ei.

Sfaturi, nu prea poti da, dar o parere, da.
Parerea ne-a si fost ceruta. Precum si o reactie personala.
Dar oare poti trece peste un astfel de episod, trait in momente deosebite pt tine?
Am spus ca nu, si-mi mentin pozitia.

Si eu sunt radicala si spun "nu". Nu il mai poate primi inapoi. Nu poate trece peste asemenea umilinta, inselaciune, minciuna etc.

"Sa incerce sa ierte, si sa il recucereasca sau sa il uite definitiv, sa divorteze? Voi ce parere aveti, ce experiente cunoasteti pentru ambele cazuri? "
Pledez pentru reconciliere. Un copil merita ambii parinti. Si, cel putin trebuie incercat. In fond si la urma urmei, titlul topicului era"vreau sa imi SALVEZ casnicia".
Sigur,in genul livresc, normal ar fi ca ea sa il dea naibii, si, cand se va fi trezit el, "in genunchi ma intorc la tine", ea sa ii dea cu flit DAR...mai e si un bebe la mijloc.
La 2 saptamani dupa nastere, el a anuntat-o ca se muta in chirie, singur, ca nu o mai iubeste, si ca nu e pregatit sa creasca un copil.
Bestie cu chip de om! DAR... este un barbat mai ..slab. Poate nu isi da seama ca, peste ani, acest copil nu ii va spune lui "tata". Poate ar trebui sa i se explice consecintele: un NU acum inseamna un Nu pt totdeauna ca nu ne jucam de-a mama si de-a tata.
In concluzie, mai trebuie incercat. O SINGURA DATA.

o parere:

S-ar putea sa fie doar o criza de lasitate din partea lui si sa-si fi cautat refugiul in alta parte dar s-ar putea foarte bine sa fie un adevarat don juan si lucrurile acestea se vor repeta in acest caz.

Am o prietena care l-a iertat prima data si apoi l-a mai iertat de nu stiu cate ori ca in final sa fie parasita cu doi copii dupa 10 ani de cosmar si iertari. odata o parasise pentru alta femeie tot asa, dupa ce nascuse. Un prieten de-al nostru mergea zilnic la mama innebunita de teama ca ea sa nu-si omoare copilul. El, sotul, nici nu vroia sa auda.

Noi il poreclisem pe sotul ei " iarta-ma" .

Lupul isi schimba parul, dar naravul ba!

Eu cred ca ar trebui sa divorteze, el sa plateasca pensie alimentara si sa se stabileasca drepturile de vizitare. Dupa care, e problema lui daca isi va si folosi dreptul de a vizita copilul, n-are cum sa-l forteze nimeni sa-l iubeasca. Si, daca e sa se impace, mai pot face o nunta si gata. Ideea e ca nu e deloc sanatos sa stea cu el atata timp cat el e cu altcineva ... creeaza un precedent in casnicia lor (desi eu n-as numi-o casnicie).
Adica, sa zicem ca peste inca un timp se satura de amanta (sau ea de el!) si se intoarce "acasa". Eu nu cred c-o va face definitiv din moment ce stie ca sotia a acceptat atata timp o situatie de genul asta, la primul acces de plictis sau prima disensiune mai serioasa (si motive gaseste destule, nu trebuie sa fie neaparat copilul) o sa umble iar din floare in floare si-o sa se mute cu "chirie" in alt pat.