Forum CopilulMeu

Mi-e greu sa povestesc dar as vrea sfaturi de la voi..
Suntem casatoriti de 7 ani, avem un copil, o casa, cariere minunate si alte multe lucruri realizate impreuna in toti acesti ani din munca noastra.
Problema este ca uneori ne certam si destul de rau. Sunt cuvinte aruncate de el atunci cand bea ceva, cuvinte care ma ranesc si care ma fac sa reactionez la fel de urat: injurand sau spunandu-i lucruri care sa-l faca sa sufere.
Cearta porneste din nimicuri dar simt ca este gelos. Intre noi sunt 13 ani diferenta si niciodata nu i-am dat motive sa fie gelos. L-am iubit enorm si nu l-as insela niciodata.
Totusi dupa ce ne certam asa de urat si murdar as vrea ca totul sa se termine, as vrea sa divortez...
Cel mai rau este ca copilul nostru a asistat la cateva reprize de cearta si sufera enorm dar suparat este pe mine si nu pe tatal lui...
Am incercat si sa tac dar nu pot sa nu ripostez la cuvinte ca "Dute dracului" sau "demento"..
Nu stiu ce sa fac...nu stiu...

Cati ani are copilul?
Mie de asta imi este foarte teama. De cuvintele urate pe care le aude copilul. Cuvinte spuse la nervi. Eu nu jignesc, nu vorbesc urat de felul meu. Sotul meu mai injura, mai ales cand suntem prinsi in trafic sau cand suntem la un pas de accident din cauza greselilor altora. Si bineinteles ca Maria receptioneaza totul. A observat si el asta si incearca sa se abtina.
Cred ca ar trebui sa discutati "la rece" despre aceste probleme. Sa nu va mai jigniti in fata lui. Maine poimaine s-ar putea sa va treziti ca va "complimenteaza" si copilul cu aceleasi apelative. Incercati sa va certati in lipsa lui. Sau sa gasiti un alt mod de a va "rezolva" problemele: in scris de exemplu.

Are 5 ani.. Am incercat si cu scrisul dar nu tine.. Aseara am avut o discutie la rece dar care nu va rezolva nimic pentru ca el considera ca vina este a mea. Mi-a spus ca-i pare rau ca ne-am casatorit ca nu ma intelege, ca eu nu am fost educata ci rasfatata, ca nu sunt partenerul lui de viata, ca nu facem sex destul, ca sunt ascunsa, ca nu-l inteleg, ca ai mei m-au educat prost si m-au cocolosit, ca nu-l intereseaza ce fac, ca nu are si nu a avut niciodata incredere in mine si ca nu se mai poate face nimic. L-am rugat sa decida si sa ne despartim frumos cu toate ca locuinta este a lui si eu n-am unde sta. Mi-a spus ca singura solutie este ca el sa dispara sa aiba un accident ca eu sa fiu fericita...
Nu pot sa cred ce mi se intampla si doar acum o luna am fost impreuna intr-o mini vacanta in Italia unde ne-am simtit minunat..
Nu inteleg cum de nu are incredere in mine si de ce spune ca sunt ascunsa...Nu ies nici macar la o cafea cu prietena mea, tot timpul meu este pentru familie si casa...Si cand merg la cosmetica sa ma epilez vin acasa cu teama sa nu se uite urat..Azi directorul ne-a invitat ca in fiecare an la o petrecere organizata de firma..Eu sunt singura dintre sefi care voi lipsi sau ma voi duce 15 minute sa fac act de prezenta dar si-n acele minute voi sta cu teama, incordata si cu lacrimi in ochi..
Si ce-i mai rau este ca de cate ori ne certam el imi suna parintii si le spune ca nu stie ca sa-mi mai faca ca sa fiu fericita...Ai mei il linistesc si apoi imi dau telefon si-mi spun sa mai las de la mine..Ce sa las de la mine adica? Ce-am facut rau? Nu inteleg nimic...Sunt atat de trista ca nu stiu ce sa mai fac...De ce merit eu toate astea?

"Sotul tau este: ori speriat (de perspective personale, familiale, profesionale), ori nesigur (din aceleasi perspective), ori frustrat (idem), ori pur si simplu dobitoc. Nu trebuie sa cauti justificari din cauza reactiilor lui de "gelozie". Aceasta reactie nu este decit oglinda sufleteasca a celui/celei ce o acuza"



Poate este speriat acum de diferenta de varsta dintre noi si am incercat sa-i spun ca nu ma intereseaza alti barbati si nu ma vor interesa niciodata.. Nu am discutat niciodata problemele mele intime cu cineva dar mi se pare absurd ca el sa-mi spuna ca nu este multumit de viata noastra intima in timp ce facem sex de 2 ori pe zi-ca asa vrea el..Eu am nevoie de dragoste nu numai de sex si nimeni n-ar crede ca el la 48 de ani este extrem de activ .........Nu inteleg ce vrea..Poate-i este frica de ce se va intampla mai tarziu..si nu-mi spune!
La servici este un om activ cu realizari multe intr-o functie buna-are destule probleme si se implica f. f. mult dar niciodat nu sta peste program -vine si ma ia pe mine si mergem acasa...si asta zilnic. Cumparaturile le facem impreuna, ma ajuta f. f. mult la orice dar imi reproseza apoi ca nu sunt destul de harnica desi eu ma consider eficienta, inreprinzatoare, o buna organizatoare, etc..
Unde gresesc? Unde am gresit atat de mult incat sa ajunga sa spuna ca ii pare rau ca m-a cunoscut si ca ne-am casatorit...Am nevoie de ajutor, nu mai pot sa disting intre bine si rau..CE COMPROMISURI POT SA FAC SI PANA UNDE TREBUIE SA INDUR SI SA IERT? De fapt care este problema noastra-asta l-am intrebat! Si mi-a spus multe-false din punctul meu de vedere........
As vrea un consilier de cuplu care sa stea de vorba cu el si cu mine si sa ne puna un diagnostic si sa ne spuna DA SAU BA si sa divortam si sa se termine odata viata asta plina de amar..Sa fiu nimai eu cu copilul si sa ne descurcam fara el..cu toate ca sunt convinsa ca daca ne vom separa va veni din nou la mine sau la noi si nu va fi in veci pace..

N-ai gasesti un consilier care sa-ti spuna "DA sau NU". Consilierii cei mai buni fac pe oameni sa-si deschida sufletul, sa spuna adica tot ce au pe suflet. Dar sa stii de la mine: cind te gindesti la ceva - e una, si cind spui ceva - e cu totul alta. Cuvintul vorbit capata o forta a lui - extraordinara - care poate invinge temerile interioare. Poate de-aceea sotul vorbeste mai mult, se descarca intr-un fel, folosind cuvinte murdare, e drept, dar se descarca. Tu esti intr-o vesnica defensiva si cauti sa gasesti solutii in tine. Nu-i rau (doar n-ai sa te apuci sa-i raspunzi cu aceeasi moneda!), numai ca ai nevoie de ajutor. Trebuie sa spui toate astea cuiva care nu te cunoaste. Mai intii tu. Daca va vrea sa mearga si el, va fi foarte bine.
Eu zic de pe-acum ca nu va vrea.
Nu cred ca e o problema prea mare sa gasesti un consilier bun - mai ales in Bucuresti, daca locuieste acolo. N-ai sa faci altceva decit sa vorbesti, sa te descarci si sa-ti auzi gindurile in prezenta altui om. Sa nu-i ceri sfaturi (de altfel, cred ca nici nu are sa ti le dea, daca e cu adevarat un consilier bun). Auzindu-te ce spui, vei afla singura raspunsul. Ai incredere.
In orice caz, ceea ce ti-a spus sotul referitor la relatia voastra nu trebuie luat ad litteram. Spune-i sa aiba curajul sa repete toate astea in fata unui consilier, sau chiar in fata copilului. Cred ca va da inapoi, pentru ca, undeva, in el, stie ca n-are dreptate in ce te priveste.
Deja, vad ca ti s-au conturat unele decizii. Dar ele sint luate pe baza "fierberii" tale interioare si s-ar putea sa fie gresite. Asculta-ti vorbele, de-abia atunci vei sti cum e mai bine. Dar, daca tot te/va duci/duceti, sa spui/spuneti totul. Pentru ca altfel e timp pierdut.[/i]

Daca poate spune in fata copilului ca-i pare rau ca te-a cunoscut si s-a casatorit cu tine, inseamna ca chiar asa e... din pacate. Dar asta ar insemna sa "prabuseasca" lumea propriului copil, caruia i-ar transmite un mesaj clar: nu-l mai doreste/iubeste, evident, fiind parte din voi.
E o decizie foarte greu de luat pentru un barbat care te-a iubit - nu? - cindva, desi spune ca nu te mai iubeste.

Poate sint eu tembel, dar n-as putea concepe sa nu-mi mai iubesc sotia, dar sa-mi iubesc copilul !? Pe undeva, chiar daca nu-ti mai iubesti partenerul - sa admit situatia asta ipotetica -, macar il pretuiesti si dupa despartire. Or, ce inseamna asta: imi pare rau ca te-am cunoscut? Adica ce, ai adus iadul in viata lui? Ce Dumnezeu pot insemna vorbele astea? Sint incomparabil mai rele decit "nu te mai iubesc"... parerea mea.

[Or, ce inseamna asta: imi pare rau ca te-am cunoscut? Adica ce, ai adus iadul in viata lui? Ce Dumnezeu pot insemna vorbele astea? Sint incomparabil mai rele decit "nu te mai iubesc"... parerea mea.[/quote]

Eu tot sper ca spune asta doar ca sa ma raneasca...Totusi eu sunt o femeie inca frumoasa, educata si cu o cariera reusita zic eu...Sunt bine imbracata, sunt f. atenta cu mine poate uneori prea atenta...Mi-a reprosat ca ma imbrac si sa aranjez numai cand plec la birou...
Am crezut ca aceste cuvinte sunt spuse din gelozie dar se pare ca nu ma mai iubeste si mie tot nu-mi vine sa cred asta, nu pot sa accept ca nu ma pot face iubita ci doar dorita de un barbat pentru ca sigur dupa cearta asta-poate nu prea curand dar sigur intr-o saptamana va dori sa ne impacam intr-un mod in care mie nu-mi place-prin sex!-si eu nu voi accepta! Cred ca m-am umilit destul si nu stiu cum sa ies din spirala asta..
Nu sunt omul care sa cred in jumatatea cealalta, nu cred ca orice suflet are unul pereche dar cred cu tarie in forta de a vrea si de a fi. Cred ca daca doi oameni se iubesc raman impreuna pentru ca vor asa, se completeaza reciproc pentru ca vor asa ci nu pentru ca asa a vrut soarta..Poate am gresit ca ne-am intalnit dar am incercat sa-l inteleg si nu stiu de ce nu reusesc. Eu sunt pentru comunicare -el nu..Mi-a spus ca nu-l intereseaza ce fac..Uneori crede (sau oare spune numai sa ma raneasca?) ca am un amant...Este o prostie! Nu as fi capabila de asa ceva nicicand. Nu am cui sa ma plang si mama mea a fost distanta tot timpul..Nu pot sa-i povestesc-(nu am incercat niciodata asta si nici nu vreau sa sufere si ea.)...Prietena mea cea mai buna a murit acum 2 ani..Sunt derutata si simt si eu ca nu am destula experienta de viata-si ma repet-nu pot sa disting binele de rau. Ce se face si ce nu se face intr-o casnicie, intr-un parteneriat pe termen lung? Sunt absolut sigura ca daca nu am avea impreuna un copil noi acum am fi separati. Si sustineam cu tarie ca eu nu voi fi implicata intr-o casnicie numai de dragul copilului..Si cand este vorba de mine -regulile se schimba! Nu ma recunosc..Nu vreau sa mai traiesc asa...

[quote="aleks"]Daca poate spune in fata copilului ca-i pare rau ca te-a cunoscut si s-a casatorit cu tine, inseamna ca chiar asa e... din pacate. Dar asta ar insemna sa "prabuseasca" lumea propriului copil, caruia i-ar transmite un mesaj clar: nu-l mai doreste/iubeste, evident, fiind parte din voi.
Pe copil il iubeste f.f. mult si este un tata minunat chiar daca vorbeste uneori urat in fata lui..Nu spune asta in fata copilului dar probabil se va ajunge si la asta. Nu vreau sa prabusesc lumea lui si pentru ca este un copil f. destept dar f. sensibil sufera cand ne certam si spune" o sa va duc pe amandoi la judecata sa va taie capul"-Nu vreau sa descriu ce este in sufletul meu. Sunt intrebari fara raspuns -si nu am curajul sa plec chiar daca-i spun mereu ca voi divorta si voi lua copilul chiar daca voi pleca intr-o garsoniera cu chirie..Oare daca va fi asa peste ani si ani copilul nu se va intoarce la el -la o casa mare, la o masina frumoasa, etc?
Noi nu ne certam mereu -dar atunci cand ne certam este urat. Avem si perioade frumoase si mereu cred ca el se va schimba...