Forum CopilulMeu

Buna ziua.Va scriu cu disperare ptr. ca nu stiu ce sa mai fac...am vorbit cu toti prietenii si nu vreau sa renunt la ea...O iubesc...Suntem casatoriti de un an de zile...Stiu ca am gresit ca stateam prea mult la calculator,dar am inceput apoi sa raresc ptr. ca vroiam ca relatia noastra sa mearga,am facut un pas inainte...ne-am casatorit...Zice ca o controlez...nu am avut incredere ptr. ca a fost cu altcineva anul trecut cand nu eram casatoriti si eu eram plecat in strainatate...poate ca-mi era frica sa nu o faca din nou...dar in timp a inceput sa-mi treaca...Mi-a spus de multe ori ca ma iubeste si ca vrea sa avem un copil...Relatia noastra sexuala nu era chiar buna...a devenit putin mai buna dupa vreo 6-7 luni de casnicie...Am plecat afara din nou ...totul era perfect...Inainte sa plec am facut dragoste cum faceam cand ne-am cunoscut...poate ca ne dadeam seama ca pierdem ceva drag datorita faptului ca plecam ,si ca urma sa fiu la distanta din nou...Am plecat afara...in prima luna totul era perfect...ne intalneam pe chat-vorbeam cat de mult ne este dor unul de celalalt,imi mirosea hainele,nu mai putea sa doarma noaptea cateodata,o durea inima de dorul meu...cel putin asa imi zicea...Normal ca m-am simtit fericit ,ca realizasem ca in sfarsit mi-am gasit pe cineva cu care am sa traiesc pana voi muri...si chiar imi spunea chestiile astea-ca o sa ma iubeasca toata viata,ca sunt jumatatea ei,ca se bucura ca ne-am casatorit,etc.Dupa numai o luna jumate a inceput sa se duca la o sala de dans(am uitat sa va mentionez ca suntem dansatori amandoi),si exact dupa acest moment a inceput sa se raceasca...imi scria email-uri scurte,nu-mi mai spunea asa de des ca nu mai poate de dorul meu,etc.A intrat intr-o stare de singuratate si cred ca a realizat ca e mai bine asa,ca se simte bine asa,ca nu mai vrea sa fie legata,ca ii pare rau ca s-a casatorit...Am venit acasa,am stat de vorba cu ea si sincer va spun...am incercat sa discutam,sa o iau pe toate partile,am vorbit si cu familia,cu prietenii...pur si simplu nu mai vrea...zice ca nu mai simte nimic si ca nici nu se gandeste sa se mai impace,ca este mai bine asa,ca ii pare rau ca m-a implicat si pe mine(prin faptul ca ne-am casatorit),dar ea asa este-o singuratica si ca se simte bine asa...ca nu mai simte nimic...ca ii place sa flirteze si ca asta vrea...nici macar nu vrea sa faca ceva ptr. relatia asta sa iasa din impas,sau macar sa vada ce s-a intamplat...deci nu stiu ce sa mai fac...ce sa mai zic...sunt pur si simplu disperat...o iubesc,am trecut si eu prin faze de genul acesta,dar am mers inainte...Ispitele vor exista intotdeauna...dar am realizat ca nu este destul de usor sa tii o casnicie,trebuie sa lucrezi foarte mult ptr. ea...dar trebuie sa si realizezi ca exista responsabilitate imediat dupa ce te-ai casatorit...am realizat asta si am mers inainte...si vreau sa fac ceva ptr. relatia asta...dar ea nici macar nu vrea sa incerce...dati-mi un sfat va rog ca nu stiu ce sa mai fac....Va multumesc

Cati ani are sotia ta?
Parerea mea: v-ati grabit ingrozitor de tare si acum suportati consecintele. Nici unul dintre voi nu era pregatit pentru o casnicie. Pana la urma ea ce zice? De ce a renuntat? Pur si simplu ii place singuratatea??? Cam...nu stiu cu motivul pentru cineva care nu de mult spunea ca nu poate trai fara tine, iti miroase hainele, etc....Cauta adevaratul raspuns si apoi decizi daca mai e vreo sansa. Poate raspunsul se afla chiar intr-o sala de dans.....
Nu vreau sa te descurajez, dar....

Ea are 23 ,eu am 28...Suntem dansatori profesionisti amandoi...am fost si eu la sala si nu cred ca are pe cineva...dar simte nevoia de flirt,simte ca vrea sa traiasca ,sa nu dea contul nimanui...Si eu am trecut prin faze de genul asta dar constiinta ma readus inapoi.Am avut rabdare si ambitie si am trecut peste.NU stiu ce sa cred...Este plecata cam toata ziua(plus ca evita sa vina acasa)...Problema la ea cred ca renunta foarte usor si nu poate face fata ...chiar daca nu mai simte nimic...Ar trebui macar lasat putin timp ,sa ma integrez cate putin in viata ei si sa vad cum reactioneaza...dar este destul de greu sa lupti cu o inima impietrita...Este foarte rece cu mine...si nici nu mai vrea sa auda...se simte foarte bine asa...Mi-a spus ca n-are pe nimeni,dar nu mai simte nimic ptr. mine si ca nici nu vrea sa faca ceva ptr. ca sa-si revina...Nu am inteles nici acum cum se poate schimba un om in doua saptamani...acum o luna era dragostea de pe lume ,iar acum nici macar nu mai vrea sa ma vada,sau macar sa faca ceva din respect ptr. casnicie,daca nu ptr. mine...ma simt destul de singur...iar lupta pe care o duc este parca cu o fantoma si in van...

Nu cred in schimbari din astea in doua saptamani. As intreba-o direct: cand a mintit: atunci cand spunea ca nu poate respira fara tine sau acum cand spune ca nu mai simte nimic. E imposibil sa traiesti o astfel de dragoste ireala si ea sa dispara pur si simplu in doua saptamani!
Daca ea a luat-o cu gandul in directia asta cred ca iti va fi foarte greu, daca nu imposibil sa incerci sa "o trezesti"! Probabil mult mai eficient ar fi sa o iei de la zero. Sa o consideri o straina pe care vrei s-o cuceresti. Argumentul :Fii rezonabila, suntem casatoriti, avem o datorie...nu tine! Ea e tanara, a descoperit ca inca ii place sa flirteze, sa se joace, nu vrea sa fie legata de un sot, a fost interesant o vreme sa se simta "sotie" dar i-a trecut repede! Inca nu stie ce inseamna responsabilitatea unei casnicii, s-a aruncat in asta cu aceeasi dorinta nesabuita cu care probabil isi traieste acum viata "libera", a fost o experienta interesanta, dar...
Iarasi, poate gresesc eu, poate de descurajez, dar eu cred ca acum...in momentul asta, nu prea mai ai sanse sa "reincalzesti" ciorba. Si mai cred ceva: ca nu te-a iubit niciodata cu adevarat! Pur si simplu ...s-a dus cu valu'.
Iarta-ma daca gresesc!

E foarte greu sa-ti dau un sfat, pentru ca la mijloc este decat dragostea ta. Ceea ce pot sa-ti spun (ca femeie) este ca , daca tu crezi ca merita sa lupti ptr ea, atunci lupta. Uite, eu am trait o asemenea poveste cu sotul meu acum 7 ani. El m-a inselat si se purta foarte rece cu mine. Am discutat cu el, dar degeaba. Atunci am hotarat sa divortez, dar el nu a fost de acord, din contra s-a schimbat complet.Trecuse prea mult timp in care eu ii implorasem dragostea si deja nu mai tineam la el. Acum era randul lui sa lupte si a luptat. Am acceptat sa-i mai dau o sansa doar ptr ca aveam un baietel de 4 ani. Pentru el am acceptat, insa sentimentele mele erau nule. Cu timpul, vazand cat de mult s-a schimbat si cat interes isi da sa fie bine am inceput sa-l iubesc din nou. Acum nu-mi pare rau ca i-am dat acea sansa (mai avem un baietel de 5 luni). Diferenta este ca noi aveam copil.
Bafta multa!

Zelly...de aceeasi parere sunt si eu...pentru ca perioada de casnicie de un an de zile pe care am avut-o a fost destul de normala...am mai avut certuri...dar nu am renuntat nici unul la relatie...ea este si dezamagita de unele esecuri profesionale in viata...Lili_ang-nu cred ca este bine sa renunt asa de usor...voi regreta mai incolo...macar atat merita relatia noastra...un anume timp sa vedem ce se intampla...si apoi daca lupta este in zadar cu durere voi renunta.Intelege-ma ca-mi este destul de greu sa renunt...stiu ca poate lupt in van,dar macar am incercat...N-am renuntat niciodata la nimic...O iubesc foarte mult ca sa pot renunta asa de usor...

Eu mi-am zis parerea, sa dea Dumnezeu sa n-am dreptate! Evident ca e datoria ta sa lupti...mai ales ca o iubesti asa mult! Numai sa stii cand sa te opresti! Nici sa lupti asa in van pana la batranete nu are farmec!
Iti doresc din suflet sa se schimbe si sa redeveniti ce-ati fost. Eu (ma repet) ti-am zis doar parerea mea!

Foarte greu de dat sfaturi.... dar cred ca este bine sa ai rabdare si sa insisti in continuare.
Eu bine sa-i faci surprize sa o astepti cu o cina romantica, sa gatesti mincarea ei preferata, sa ii cumperi flori fara motiv... nu stiu ce sa mai spun cred ca trebuie sa te schimbi un pic si tu ca sa o poti schimba si pe ea.
Sunt constienta ca iti este foarte greu dar eu iti tin pumnii strinsi sa iti salvezi casnicia si sa fii fericit !
Sfatul "greu de dat" INSISTA !


Laurik

Asta si fac acum...incerc sa o fac sa-si aduca aminte de cum eram la inceput...altceva nu am ce sa fac...trebuie sa lupt...imi cam pierd rabdarea ca este foarte rece cu mine dar imi revin...si astept...Ar fi trebuit sa plec in strainatate ...cei de acolo ma asteapta pe 4 Decembrie...dar nu stiu daca e bine sa plec din nou...cu siguranta o voi pierde...nu stiu ce sa zic...oricum va multumesc pentru sfaturi...
Lili-stiu ca este doar o parere -si iti multumesc pentru ca mi-ai impartasit-o.S-ar putea pana la urma sa ai dreptate...dar sunt oameni si oameni cu personalitati diferite si capacitati de a iubi diferite...sunt prea daramat ca sa mai gandesc ptr. mine...Incerc sa fiu optimist...si parca asa vrea sa ma detasez sa privesc lucrurile de afara,sa dispara durerea...