Forum CopilulMeu

Buna fetelor,

Ma numesc Claudia si vreu sa va spun povestea mea.Sunt casatorita cu sotul meu de 4 ani iar acum apropae 2 ani a venit pe lume ingerul meu pe nume Iulia.Povestea noastra de dragoste nu a avut prea multe incidente si ne-am iubit de la inceput.Dar in momentul in care a aparut ingerul nostru sa schimbat ceva.A fost un copil programat si dorit de amandoi.
In primele luni de viata ,datorita faptiului ca sotul meu lucra foarte mult, nu avea timp(sau nu stia cum)sa se ocupe prea mult de copilul nostru.Acest lucru nu l-am simtit pentru ca eram mult prea fascinata de ingerasul meu.La un moment dat pe la 5 luni sora mea a nascut o fetita si locuieste in casa parintilor mei la 600 km distanta de noi.De comun acordc am hotarat ca datorita faptului ca sotul meu munceste foarte mult(iar sora mea era divortata) sa vin cu copilul sa stau o perioada cu ea.Ne vizita in fiecare luna vorbeam de 10 ori pe zi la telefon si totul era ok.
La un moment dat cand deja Iulia era mai mare am revenit la Bucuresti pentru o perioada mai scurta.Atunci am realizat ca fetita fiind mai mare avea nevoie de ajutorul lui si seara la ora 18 cand se intorcea acasa nu se ocupa decat maxim 5 minute de ea.Ma deranjat foarte tare acest lucru si am discutat cu el aceste probleme, dar el zicea ca mie mi se pare doar(statea pe internet non stop de cand venea de la servici si pana se culca).Am discutat si iar de comun acord am venit sa petrec sarabatorile cu sora mea el fiind la fel de apropiat de noi (telefonic!)si ne vizita.In ianuarie anul acesta am mers impreuna din nou la Bucuresti si am stat 3 luni impreuna cu sotul meu.Sotul meu la fel nu se ocupa de fetita cand venea de la munca iar fetita deja vroia sa se joace mult cu el,iar el gasea mult mai interesant internetul.Din nou am avut discutii si am incercat prin toate metodele sa-l fac sa se ocupe de copil(iesit 30 minute afara cu el ,baita etc)si facea lucrul acesta in prima zi iar a doua zi o lua de la capat.
In martie el avea 3 saptamani de concediu si am hotarat sa mergem la sora mea sa petrecem acolo concediul iar dupa aceea cu acordul lui sa plec la parintii mei in Italia.(pt o perioada scurta urmand sa ma intorc la Bucuresti dupa ce revin din Italia si sa merg la mare cu mama lui).
Ne-am despartit in cele mai bune conditii ca o familie fericita!
Am revenit din Italia mai repede de cat se asteptase el si asta ca deja ma plictisisem foarte mult printre straini, cu gandul sa ma intorc la Bucuresti.
Dar surpriza ,el a fost foarte nervos ca am revenit si mi-a spus ca nu vrea sa merg la Bucuresti pt ca el se muta cu serviciul la Ploiesti si probabil ca nu o sa-mi convina sa stau singura.
A fost o discutie destul de aprinsa si timp de o luna nu adat un telefon nici macar sa vada ce face fetita.
Aici a fost momentul in care sa produs ruptura pentru ca eu cred ca si-a gasit pe cineva.
L-am sunat dupa o luna si i-am explicat din nou ca chiar daca e suparat pe mine cu copilul nu ar trebui sa se poarte asa.
Am vorbit dar discutii destul de reci siil rugam sa vina sa ne ia sau sa isi vada fetita.Sub diverse pretexte ca e ocupat etc.a venit dupa 4 luni sa-si vada fetita.Mi-a retras cardul bancar,fara sa ma anunte (desi el zice ca nu!)si 3 luni de zile nu mi-a dat un ban pentru copil.
In septembrie in sfarsit cand dupa discutii telefonice se aplanase totul a venit si am vrut sa plec cu el la Bucuresti.Dar din nou imi spune ca e mai bine sa mai raman pana incep serviciul aici pentru ca el este foarte ocupat si nu are timp de noi.
Totul decurgea normal (cel putin asa parea)cauta femeie care sa stea cu fetita dupa ce incep serviciul cand SURPRIZA!acum 4 zile am primit prin posta actele de divort!!!
A fost un soc pentru ca am vorbit cu el zilnic si totul mergea bine, iar el mi-a ascuns lucrul acesta.
Nu vrea nimic si nu imi face probleme ,dar acum a inceput sa ma sune de 3 ori pe zi si purtam discutii pe care ar fi trebuit sa le avem inainte de a face lucrul acesta.
Imi spune inclusiv ca si acum nu este convins ca vrea cu adevarat sa divorteze, dar e prea tarziu!
Ma doare sufletul sa stiu ca eu sunt vinovata de toate acestea si ingerul meu va sti acest lucru.
Sunt mai mult decat convinsa (chiar daca nu am dovezi ca are pe cineva) pentru ca mi-a mai spus ca a fost o hotarare de moment, ca isi iubeste mult de tot fetita si face orice ca sa-i fie bine.

Vreau sa ma sfatuiti si voi, am nevoie de voi(procesul este pe 17 noi)
Sper sa aveti rabdarea necesara sa cititi ce-am scris.Multumesc Claudia[/list]

Cred ca tu l-ai "parasit" fara sa-ti dai seama. Universul tau parea sa fie (din puctul meu de vedere) fetita si sora ta.
El nefiind un barbat cinstit..............ti-a facut-o. Desi nu mi se pare asta un motiv sa va paraseasca, putea sa spuna ce are mai ales ca tu l-ai provocat de atatea ori la discutii.
Poate ca te-ar fi inselat orice s-ar fi intamplat. El ce motiv de divort invoca? Tu il mai ubesti?
Imi pare rau pt voi.

Multumesc Carmenbur,
Da probabil ca asa este universul meu reprezinta fetita mea si asta pentru ca in cele mai grele momente ale mele nu ma ajutat nici el si nici parintii lui care sunt la pensie si locuiesc in acelasi oras cu noi.
Nu mi sa parut normal ca sa fiu tinuta in casa doar pentru a avea o mancare calda si a fi curat.Aveam nevoie de el si copilul (mai ales cand a crescut putin avea nevoie de el).
El spune ca credea ca si eu imi doream acelasi lucru(divortul)...dar nu inteleg cum cand noi discutam despre viitorul copilului nostru,si fara sa discute cu mine aceasta problema ,a trimis actele de divort.
Da cred ca mai am sentimente pentru el, dar nu il pot ierta ca 4 luni de zile nu a venit sa-si vada copilul si in accelasi timp el mergea in fiecare weekend la munte!
La un moment dat a facut o afirmatie si asta cand eram cu el la Bucuresti ca "lui i este la fel de bine si cu noi si fara noi"a fost socanta(repet cand venea acasa era non stop la calculator pe internet),nici masa de seara nu o mai lua in bucatarie ci in fata calculatorului.
Oricum daca vroia sa fim impreuna (si fara sa spun eu acest lucru)trebuia doar sa-mi spuna"va vreau langa mine",dar ia placut situatia si asta este.....
Acum eu nu consider ca familia inseamna sa fi langa un barbat care de fapt te tine in loc de sluga langa el.Eu asta am simtit ca a fost!
Poate ca e mai bine acum cand inca Iulia nu realizeaza ce se intampla!
Oricum sa vi la copilul tau dupa 4 luni de zile fara o jucarie sau fara o hainuta ( fetita este deja mare)doar cu o ciocolata mi se pare prea putin din partea unui TATA si nu se pune problema de bani!

Ma bucur ca mi-ai dat un raspuns si ca esti alaturi de mine
Multumesc mult!

Probabil ca nu mai are sens....Din ce imi povestesti tu, nu parea sa aveti un viitor impreuna. Nu te mai considera vinovata...
De luni vor intra mai multe fete pe forum si poate iti vor spune si ele parerea lor.

E un tip cu 2 fetze daca una spune si alta face. Iar asta nu a capatat-o pt ca ai fost putin plecata, asta o fi din educatie.
Daca tu crezi ca se mai poate face ceva, fa daca nu lasa-l sa se duca in lume..

Multumesc inca o data Carmenbur ca esti alaturi de mine.
Intial am fost hotarata sa incerc sa mai salvez ceva pentru copil si pentru ca eu ma simt foarte vinovata de ceea ce sa intamplat.
Dar citind si mesajul tau si gandindu-ma cred ca in fiecare minut al zile la "ce sa fac?"mi-am dat seama ca chiar daca ar fi ceva intelegere la inceput ,eu nu as putea trece peste faptul ca niciodata nu sa comportat ca un tata adevarat
Iar eu nu vreau ca fetita mea sa ajunga sa traiasca intr-un camin in care daca ideiile mele nu coincid cu ale lui sunt"proasta"!
Iulia intreaba si i iubeste mai mult pe parintii mei care sunt in Italia si pe care nu i vede foarte des, dar care si-au aratat toata dragostea pentru ea.(tatal meu dupa 18 ore de condus din Italia sa jucat in continuu cu ea pana apropae au adormit unul langa altul 4-5h).
Iar fata de sotul meu cand a venit in septembrie la noi a manifestat o raceala care era de asteptat din puctul meu de vedere(dupa 4 luni).I spunea tata dar nu il lasa sa se apropie de ea .Eu totusi cred ca a simtit ca iubirea lui nu este atat de reala.
Si nici el nu sa straduit sa faca mai mult sa o apropie"a zis nu ma mai cunoaste"si a terminat!
Multumesc inca o data si scuze ca am scris atat de mult ,dar aici simt ca ma descarc!

De ce oare a dost atat de las cu noi, si nici macar nu ne-a anuntat ca a depus actele?
Mai merita astfel de om sa primeasca o noua sansa?

Multumesc Lavinia,
Cred ca incet incet datorita mesajelor voastre si a faptului ca incep sa gandesc limpede, sentimentul de vinovatie dispare cate un pic.
Este adevarat ca i-am cautat tot felul de scuze ,dar realitatea este dura el intradevar nu a fost alaturi de noi si nu si-a dorit cu adevarat sa fie cu noi...
Nu cred ca as mai dori sa fac ceva sa se schimbe acest lucru pentru ca dupa un timp ar fi la fel si acest lucru m-ar durea si mai tare!
De recunoscut ca are pe cineva nu recunoaste nici acum si probabil nu o va face niciodata(face parte din mentalitatea lui)!Acum nici intr-un caz deoarece crede ca i-ar putea dauna lui in proces(cu toate ca nu doreste nimic de la noi!).
Singurul lucru de care imi este frica ca pe 14 noiembrie va trebui sa merg la Bucuresti pentru partaj si voi sta pana la proces(impreuna cu fiica mea) si nu as vrea sa incerce sa schimbe ceva!
Sper sa fiu destul de puternica si sa ma gandesc ca nu a avut nevoie de noi!
Multumesc inca o data, fetelor!Mesajele voastre ma ajuta enorm acum!