Forum CopilulMeu

Dragele mele, dupa o lunga pauza, aici, pe forum, revin in primul rand cu un LA MULTI ANI din tot sufletul pentru toata lumea. Va doresc un An Nou minunat, copii sanatosi, liniste si fericire in cuplu si numai impliniri.
Din pacate, la mine inceputul acestui an a debutat foarte prost si chiar in aceste zile sunt pe cale de a lua decizia finala: sa divortez sau nu.
Chiar ieri am avut o lunga discutie cu sotul meu in care i-am spus tot ceea ce simt, ce gandesc...iar concluzia a fost: "imi pun ordine in ganduri si apoi il anunt si pe el ce decid".
Povestea e extrem de lunga, pe scurt: dupa nasterea copilului nostru noi, ca si cuplu, nu mai existam. Nici unul nu este fericit in aceasta casnicie (si am recunoscut-o amandoi), el spune ca totusi ma iubeste, eu nu mai stiu ce simt...sau daca mai simt ceva.
Nu mai stiu daca vreau sau nu sa mai incerc sa imi salvez casnicia, nu mai stiu decat ca simt cum trece viata pe langa mine si ca singura mea multumire este copilul.
Nu ma bate, nu bea, nu pleaca de acasa, petrece foarte mult timp cu bebe, dar...nu mai comunicam, nu mai facem dragoste (decat o data la vreo 3-4 luni), nu e atent cu mine, nu mai simt nimic cand/daca ma saruta sau ma atinge, uneori simt o repulsie doar cand ma gandesc...
Nu stiu ce e cu mine, daca nu ar fi copilul as renunta fara ezitare dar asa...nu stiu ce sa fac. Cel mic e innebunit dupa tati si sentimentul e reciproc.
Dar eu?? Eu nu mai sunt femeie, nu ma mai simt frumoasa, imi lipsesc enorm clipele de tandrete, mangaierile, vorbele frumoase...imi lipseste dragostea si atentia unui sot. Iar daca are cumva intentia sa faca ceva din toate astea (ceea ce oricum se intampla extrem de rar) mi se pare ca o face din obligatie, nu ca asa simte si e egal cu zero.
Nu mai stiu ce sa fac, nici sa ma culc cu el nu imi mai doresc...nu mai simt NIMIC.
Stiu ca nu imi puteti spune ce sa fac dar va rog mult, spuneti-mi, ce ati face voi in locul meu??
Nu mai suport!

E tare delicata situatia ta...as vrea sa iti dau un sfat..sa spun " este bine sa faci asa, sau altfel"..din pacate raspunsul il puteti gasi numai voi, impreuna. Dorinta se poate reaprinde, sa stii. Importante sunt sentimentele..important este sa raspundeti sincer la intrebarea: e mai bine fara celalalt?
Important este sa vezi daca te-ai simti mai implinita, mai fericita fara sotul tau. Sa te gandesti daca poti gasi pe cineva care sa fie mult mai potrivit. Sa te intrebi cum s-a ajuns in situatia asta..care a gresit si unde a gresit...Sa va aduceti aminte ce anume v-a unit...Sa va ganditi daca merita sa lasati in urma anii de casnicie pentru...exact, pentru ce?

Nu divorta.Dupa aceea s-ar putea sa regreti.Incearca sa regasesti ceea ce odata va lega.Daca el nu face primul pas,fa-l tu.E pacat sa va distrugeti familia,mai ales ca raportul intre el si copil e deosebit.

de acord cu fetele,incercati sa va intoarceti in timp si regasiti-va.dupa descrierea ta in afara de faptul ca nu mai aveti atractie sexuala in rest totul e ok,iar asa cum zicea si Driana asta se poate reaprinde.mult succes si gandeste cu inima!

sincer ... eu cred ca piticii sunt la tine pe creier.
Te-ai blocat pur si simplu dupa nastere.
Nu e nevoie de un barbat, sot etc sa te simti femeie, frumoasa...
S-a intamplat sa puneti copilul pe primul loc, ...e si normal si ati uitat de voi.
Probabil nici sotul tau nu e genul de catel in calduri care sa vreaaaaaa .... a vazut ca nu te intereseaza s-a afundat si el in ale lui.
Nu poti sa dai papucii unei casnicii pentru un astfel de motiv pana nu incerci sa rezolvi situatia.

nu se pot da sfaturi in situatia asta. sa nu crezi insa ca in alte familii este lapte si miere. exista discutii peste tot si certuri. dar daca se poate salva ceva merita sa incerci. nu exista casnicie perfecta, asa cum nu exista barbat ideal (mai putin al drianei si al meu ). exista urcusiru si coborasuri. poate ar trebui sa stati o vreme doar voi doi. fara copil. mie mi-a prins bine, desi muream de dorul fetei. oricare ar fi decizia ta, important e sa nu o iei in pripa. rumega bine situatia si ceea ce se va intampla dupa aia. gandeste-te la viitor. fiindca ala e cel pe care a-i sa-l traiesti. bafta

La multi ani! si sa stii ca ti-i doresc alaturi de sotul tau! gandedeste-te bine inainte de a face ceva ce vei regreta toata viata. [/b]Oana are dreptate: cam greu mai gasesti barbati perfecti in ziua de azi iar daca ai unul aproape de perfetiune e bine sa-l tii langa tine. imi spunea mie cineva ca nu exista cupluri perfecte ci doar cupluri care stiu sa joace teatru foarte bine.ce ti se intampla tie acum, se intampla in majoritatea casniciilor dupa aparitia primului bebe, mai ales daca bebe nu e plasat la bunici. poate ar fi bine sa gasesti un psiholog cu care sa discuti si sa te ajute sa descoperi unde e problema. sunt 100% de acord si cu ideea de a petrece un concediu doar voi 2 - poate face minuni.
mai gandeste-te si la faptul ca nici sotului tau nu-i este foarte usor, mai ales in conditiile in care stie de starea prin care tu treci. poate ca nu stie cum sa procedeze iar tu nu il ajuti deloc pornind de la premisa ca nu veti reusi sa depasiti momentul.
iti doresc din toata inima sa revii peste un timp si sa ne bucuram impreuna ca problemele tale si-au gasit rezolvarea! poate ca asta e piatra voastra de incercare si dupa ce veti fi trecut si peste ea veti sti sa apreciati mai bine ce aveti impreuna. pana la urma apreciem mai mult ceea ce obtinem cu greu...

Mda... Cam asta ni s-a intamplat si noua dupa ce am nascut. Sarcina ne-a tinut foarte legati unul de celalat, dar apoi, eu am cazut in acea depresie post natala si de aici problemele. El facea ce putea, dar nu era de ajuns pt mine. Si cu sexul a fost rau (si inca nu ne laudam ). Trebuie sa gandesti totul la rece. Sa pui in balanta ce ai si ce ai pierde in urma unui divort (si aici nu ma refer la bunuri materiale). Pe aici pe undeva am deschis si eu un topic exact cand ma aflam intr-o criza ca a ta (poate si mai rea) si... in februarie se fac 10 ani de casnicie... Iti doresc sa alegi ce e mai bine pentru voi toti!

E greu, cred ca este unul dintre cele mai grele lucruri care se pot intampla...sa te uiti la omul de langa tine si sa te intrebi ce cauta el, sau ce cauti tu langa el, si asta dupa atatia ani in care ati fost alaturi unul de celalalt.
Nu exista cupluri perfecte, nu exista cupluri in care sa nu existe discutii, perioade mai bune sau mai putin bune dar de aici si pana la a nu mai exista dorinta, comunicare, pasiune, iubire e cale lunga. Poate e mai bine ca ai puterea sa recunosti asta decat sa stati sa va mintiti unul pe celalalt...si totusi divortul este decizia finala, este ceea ce trebuie sa faci dupa ce ai incercat totul pentru a fi din nou impreuna, pentru a salva relatia voastra. Daca va mai doriti asta, binenteles.
O noapte buna...pe curand!