Forum CopilulMeu

Acum ceva timp am aflat ca sotul meu a calcat strimb.A fost o data anul trecut,cind a fost plecat mai mult timp de acasa.Eu am aflat acum vreo 3 saptamini-nu are importanta cum -iar el a recunoscut.De atunci ma simt amortita.Imi spune ca asta l-a schimbat si pe el foarte mult,ca si-a dat seama ca ma iubeste foarte mult si pe copii ii adora.Isi da cuvintul ca nu a fost decit o data in 9 ani de casnicie,cuvint pe care el nu il da oricum.Acum citeva saptamini am fost darimata,am simtit ca ma sparg in mii si mii de bucati.Am stat si m-am gindit si mi-am dat seama ca o parte de vina am avut-o si eu.Am stat atit si am avut grija de copii incit am uitat cum sa vorbim.De felul meu sint mai tacuta si imi exprim greu dorintele de frica sa nu fiu inteleasa gresit si asta in timp a daunat zic eu.Apoi si el a zis ca a simtit ca m-am indepartat si ii era teama ca nu mai il iubesc la fel de mult...Acum nu stiu ce sa zic.Inca am gindurile amestecate.Am vorbit mult in astea trei saptamini,i-am promis ca ii spun tot ce am pe suflet si el mie.Si am vorbit,si am vorbit,unele lucruri s-au schimbat in bine.I-am spus ca il iert si chiar vreau sa fac asta pentru ca isi iubeste copii foarte mult,si copii pe el,si ca sa fiu sincera cred ca si eu mai simt ceva pentru el ca altfel cred ca l-as fi urit.Il vad ca isi da toata silinta sa ma faca sa uit dar inca nu pot.Si inca ma simt amortita,nu mai simt ca am inima.Oare o trece amorteala asta?Nu stiu daca m-am facut inteleasa si sincer nu stiu nici ce fel de sfaturi astept.Cred doar ca am vrut sa spun ce am pe suflet,poate cine stie...Si nu mai am incredere in el.Zice ca ma iubeste mult de tot,uneori il cred alteori ma gindesc ca zice asa doar ca se simte vinovat,sau pentru ca vede ca sint atit de trista.Si sint atitea de ce-uri la mine in cap...O mai fi posibil sa ma simt din nou iubita si fericita alaturi de el?o sa mai simt ca ating cerul cu mina asa cum simteam inainte??pentru ca pina sa aflu a fost un sot minunat,dar minutul ala de palcere pe mine m-a costat mult.
Va multumesc ca va pierdeti timpul si cu mine...

Peste ce a fost mai greu ati trecut...ati recunoscut amandoi ca ati gresit si ati ales sa mergeti mai departe.
Deci,nu cred ca are rost sa te impotmolesti in ganduri negre,mai bine invata ceva din experienta asta...
Cred ca o casnicie/familie, inseamna mai mult decat un act de infidelitate...
Priveste inainte si nu inapoi...

timpul le rezolva pe toate..rabdare....

asa e, timpul la rezolva, sunt adepta acestui principiu dar totusi nu cred ca l-as mai putea iubi..................cred ca mi-ar deveni un coleg de camera si ar ramane tatal copilului meu.................dar dupa cum ma cunosc, eu a 2 zi ..............la o prietena avocat si frumos acte inaintate de divort.Ar mai fi a 3 variata..............sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, dar cate dintre noi fac asta? noi avem niste principii mai sanatoase

toate femeile gandesc ca tine.....teoria nu e totuna cu practica din pacate....sincer nu stiu cum as reactiona in situatia asta .....un lucru stiu: ca barbati gasesti usor ca sa iti descarci hormonii ,sau chiar sa iubesti din nou...insa tata pt copilul tau...mai rar!

Buna din nou
Anailia si eu gindeam la fel pina sa fiu pusa fata in fata cu realitatea.Dar am stat mult si m-am gindit.A fost un sot minunat si un tata pe masura.Cred ca mai mult faptul ca e tatiticul perfect a inclinat balanta mai mult spre iertare.In luna care a trecut nici eu nu am mai simtit ca il iubesc,dar acum parca se simte din nou ceva.E un ceva firav,dar se simte.Am plins mult,m-am gindit in fel si chip si inca imi mai vine sa pling.Incredere nu stiu cind o sa mai am in el.Dar poate timpul le-o aranja pe toate.
Mi-am dorit sa-i platesc cu aceeasi moneda dar nu pot.Nu se merita.
Acum pot doar sa astept si sa incerc sa il cred pe cuvint.A zis ca si-a dat seama ca noi sintem totul pentru el si ca incearca din toate puterile sa ma faca sa iubesc si sa fiu fericita din nou.Sper sa merite iertarea.Pentru ca nu meritam decit sa fim iubite si respectate.
Va pupic,Gina

Draga ddrg , eu iti admir puterea de a trece peste infidelitate.Eu una nu cred ca as putea , sunt doua lucruri pe care nu pot sa le iert:sa ma insele si sa ma bata.Mi se face parul maciuca numai cand ma gandesc la asta.Pe de alta parte , cand exista si un copil , lucrurile se complica , trebuie sa te gandesti la binele lui (mai ales daca sotul tau este un tata exemplar , precum spui).Oricum , violenta fizica fiind exclusa , poate ca ar fi bine sa-i dai o sansa (repet , nu stiu daca eu as putea , fiecare reactionam altfel).Sa speram ca a fost doar un accident izolat , ca nu se va mai repeta.Va doresc numai bine!

desi nu este ceva peste care se trece usor, faptul ca ti-a spus insemna ca ii pare rau, se simtea prea vinovat ca sa nu iti spuna....si daca ii pare rau, si a fost ceva "accidental", merita sa il ierti....a fost o scapare, o ratacire de moment ptr. care nu are rost sa suferi...nu dramatiza si nu despica firul in patru....s-a simtit singur, instrainat de tine...iar daca i s-a oferit ocazia...nu a refuzat...asta nu inseamna ca nu te iubeste, ca nu te mai place...nu merita sa iti bati capul prea mult cu asta...increderea ti-o vei redobandi usor-usor....si totul va fii bine....nu mai aduceti subiectul in discutie, nu va mai aduceti aminte, mai ales tu, care te consumi asa mult...treci peste, pur si simplu, nu ii reprosa ptr. ca asta ar dauna relatiei voastre...trebuie sa ai incredere in tine si in familia ta!!

draga ddrg pe mine daca mar insela sotul nu asi plange deloc ci ias toca bani pe haine si lucruri de valoare si nu mas mai culca cu el in veci dar te admic ca esti puternica ai grija de tine

Te inteleg si te admir!
Cateodata toti avem nevoie de o a doua sansa.....mai ales ca e si un copil la mijloc si dupa cum zici pare ca s-a schimbat..
bafta multa !