Forum CopilulMeu

Buna fetelor...Am intrat pe acest forum in speranta ca voi putea lua o decizie in ceea ce ma priveste. Problema mea este una foarte urata si dureroasa, la propiu si la figurat...violenta in familie !
Avem 4 ani de casnicie si un copil minunat! Numai ca pe parcursul acestor 4 ani am cam incasat-o uneori mai superficial, alteori cu destule contuzii pe intreg corpul.
Sunt o fire inpaciuitoare si , desi mi-as fi dorit sa ripostez, nu am facut-o niciodata...mai putin aseara.
Haideti sa va povestesc in 3,4 fraze ceea ce am patit.
Ieri..am inceput ziua in forta ; am trebaluit toata ziulica prin casa, pe la bucatatie...am facut dulceata, mancare si o tarta cu visine , de abia asteptam sa mancam din ea...
Pe la ora 5 vine sotul acasa; si afland ca nu am avut timp sa scot copilul la plimbare, s-a oferit cu 1/2 de gura ca o va scoate el (ceea ce pentru el e foarte greu sa faca acest lucru pt. copil, invocand mereu motivul ca nu se intelege cu el)...Buuun..zis si facut !Am imbracat copilul si cand sa iasa ,acesta a ainceput sa planaga de mama focului, ca nu merg si eu...Taica-su deja fierbea de nervi ca ne joaca copilul cum vrea el, iar eu vazand ca ridica tonul, am lasat orice si am sarit si eu intr-un rand de haine si am plecat impreuna cu ei.Ne-am plimbat, etc. La intoarcere , el s-a intins in pat , pretinzand ca se uita la tv. insa in secunda 2 la si luat somnul. Nu am zis nimic, am tinut fata mai mult pe langa mine, la bucatarie, continuandu-mi treaba de aici.S-a facut seara ..era 9 si ceva seara.Eram istovita; si simteam nevoia sa fac un dus, sa-mi revin.Dar acest lucru se suprapunea cu ultima masa a copilului.Am venit la el si i-am spus, textual "e tarziu, vreau sa fac si eu baie...da-i si tu de manacare copilului...uite ti-am pregattit eu absolut tot , doar sa-i dai in gurita"
Dar el de colo(fiind in fata calculatorului) : "vezi ca ai inceput sa-mi dai ordine !"...si de aici a inceput intreg haraiman. N-au durat 10 secunde de la prima repilca mai sus enumtata, ca s-a ridicat in viteza, napustindu-se asupra mea!
A inceput sa ma injure de mama si de neam si cate si mai cate, printr-o ploaie de lovituri , majoritatea la cap, toate astea sub atenta privire a copilului...
Am incercat sa-l potolesc , spunandu-i ca sperie copilul...dar degeaba ...era ca si sedat.
La un moment dat am simtit nevoia sa ma apar, dar nu aveam altfel cum , decat sa ma lupt cu el....Vaaaai !!!!a turbat ca am ridicat mana la el !!!! era socat ca am avut "tupeul" sa ripostez..
in fine am tacut eu ca altfel la ce nervi avea ,( luase un scaun metalic si il ridicase asupra mea, eu fiind culcata pe covor,spunandu-mi ca in clipa aia ma omoara) Ideea era ca nu mai auzeam prea bine cu o ureche , la palmele si pumnii ce mi carase la inceputul bataliei...si sincera sa fiu si acum aud ca si cand as fi sub apa...ceva de genu infundat...
Incidentul s-a stins in cele din urma...eu am luat castronelul si am dat mancare copilului , i-am facut baie generala, eu...ramanand nespalata. Nu am mai vrut sa aplez la el sa aiba grija de copil pe durata cata as fi stat eu in baie, in ideea sa nu declansez un nou conflict...
Asta este...povestea mea . Vreau sa merg la politie sa depun o plangere impotriva lui, dar gandesc ca e tardiv acum , nu? sa merg la medicul legist, la fel cred ca e tarziu...ideea e ca nu am cu cine lasa copilul, doar sa merg impreuma cu el...
Aveti idee in cat timp de la data incidentului se pot face aceste proceduri juridice? Sincera sa fiu imi doresc sa divortez de el, ca nu o sa rezist sa-l vad sarind mereu la mine, sau sa stau cu frica ca din te miri ce, i se pune pata...
Culmea , aseara nu a avut nici picatura de alcool "la bord" si tot a facut ce a facut, dar sa mai si bea...groaznic!
Nimeni nu stie nimic de situatia noastra , ba dimpotriva, toti ne vad ca fiind o familie bine inchegata si iubitoare
Parintii mei habar nu au de ceea ce se intampla cu mine, si nu am indraznit sa le zic, fiindca la momentul casatoriei , ei nu au fost de acord sa-l iau pe el si au incercat tot posibilul sa ma aduca cu picioarele pe pamant...dar eu... oarba si surda am fost, caci il iubeam enorm! Diferenta dintre noi 2 este de 18 ani
Gata...imi pare rau , dar nu mai pot sa scriu...voi mai intra si sper sa se gaseasca cineva sa ma indrume ce este mai bine sa fac...

ti_am citit mesajul si nu mi vine sa cred ochilor!este strigator la cer! nu cred ca esti obligata sa stai si sa induri asa ceva!nu ti faci bine nici tie nici copilului.cred ca ar fi mai bine sa vorbesti cu ai tai si sa le spui adevarul!sunt convinsa ca te vor ajuta. iti doresc mult noroc si curajul de a face cei mai bine pt.tine si copilul tau.

Buna.Imi pare foarte rau de ce ti se intampla,dar eu nu as suporta o astfel de situatie.Eu sunt destul de tanara si nu prea am experienta de viata la cei 20 de ani ai mei,dar am invatat multe din casnicia parintilor mei,o casnicie de 25 ani in care mama isi lua bataie cel putin o data pe luna.Si suporta totul doar de dragul nostru,al copiilor.Si inca de mica,mi-am jurat ca eu nu voi suporta asa ceva.Scuza-ma ca-ti spun,dar sotul tau nu merita sa fie numit om.Numai un animal poate avea un astfel de comportament.Parerea mea este ca ar trebui sa vb cu parintii tai,pentru ca ai nevoie de un sprijin,si sa divortezi cat mai repede.Nu te gandi la nimic altceva decat la viitorul tau si al copilului tau,pentru ca astfel de scene pot avea urmari grave pt ea.Sper sa iei o decizie cat mai repede si sa nu te mai lasi prada violentei sotului tau.Ah,si mai vroiam sa-ti spun ca diferenta de varsta nu conteaza,intre mine si sotul meu sunt 27 ani si se poarta cu mine ca si cu un bibelou.Asa ca ia o decizie si fii tare pt fetita ta

Si daca nu ai cu cine lasa copilul,iti las adresa mea de mess(gacris1),trimite-mi un mesaj si mai vb.Eu am un baietel de 6 luni,dar nu m-ar deranja sa te ajut daca ai nevoie.Sper ca esti din Bucuresti.

Nu, nu sunt din Bucuresti...ideea este ca mi-e teama sa nu pierd copilul, fiindca eu nu am nici o sursa de venit;am stat acasa beneficiind de indemnizatia de crestere a copilului pana la varsta de 2 ani, iar dupa ce a depasit aceasta varsta , neavand alt ajutor, am fost nevoita sa raman acasa sa am grija in continuare de puiutul nostru...(3 ani are acum).
Gandesc ca daca as intenta divortul, neavand sursa de venit ....oare nu-mi iau copilul , nu-l pierd ?!?
Oricum, taica-su nu s-ar descurca sa abia grija de el...e neindemanatic si-si pierde repede rabdarea ridicand tonul permanent si din orice.
Ar fi de luat in seama daca parintii mei m-ar intretine din veniturile lor, pana ce as gasi ceva de munca?
Offff....mi se sfasie sufletul !
Nu stiu pe ce cale sa apuc, sa nu fac vreo greseala mult mai mare.
Parintii mei au apartamentul lor, proprietate personala, oare o conta acest fapt, daca m-ar ajuta ei ???
Rog din suflet cei care au habar de ceea ce ma framanta pe mine , sa intervina in vreun fel si sa ma lumineze un pic !!!
Va raman profund recunoscatoare!

De obicei copilul se lasa mamei spre crestere si educare,dar pt linistea ta ar trebui sa ai ceva dovezi cu care sa demonstrezi instantei ca ai fost agresata fizic.
Parintii tai trebuie sa afle despre situatia critica in care te afli...
Nu te gandi vreodata ca ii faci vreun bine copilului supunandu-l la privelisti de genul bataie intre parinti,va avea numai de suferit.

Eu iti doresc putere si lasa-l pe sotul tau,deoarece meriti ceva mai bun de la viata!

sunt sigura ca sansa e de partea ta de apastra copilul,dar trebuie sa_i dovedesti unui judecator ca poti sa_i oferi copilului conditii decente de viata,si asta poti numai daca te muti inapoi la parinti.din ce localitate esti?

BUNA SUNT mary din mangalia
nu fii speriata incearca sa vb cu parinti si pleaca o perioada de la el si vezi cum reactoineaza ,si eu tot asa am patit dar ma certam nu luam bataie si se repezea ata doar si nu ziceam la nimeni nimica pana intro zi cand era ziua lui sia venit la mine rudelea sia a vazut ca ne certam de fata cu ei si ma luat la ei pentru o saptamana si a vazut ca a ramas singur sa rugat demine sa vin inapoi dar acuma nu mai face nimica sa cumintit ne intelegem bine acuma incearca si tu asa , si mai vb pe mes daca vrei (id-ul meu ionut7bianca)

Buna, imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva.Si eu cred ca nu mai trebuie sa te complaci intr-o asemenea situatie , nimeni nu merita asa un tratament.Chestia asta cu statul impreuna de dragul copiilor nu mai tine (asta era in trecut) , oricum copilului nu-i faci nici un bine daca trebuie sa asiste la astfel de scene.Cel mai bine ar fi sa discuti cu parintii tai , sa le expui situatia , nu cred ca ti-ar intoarce spatele.Nici un parinte normal nu ar putea sa asiste la nefericirea copilului sau si sa nu il ajute cumva , macar sa aiba grija de nepot.Ar fi important sa-ti gasesti si ceva de lucru , sa nu mai depinzi financiar de nimeni.Din cate stiu eu , exista si fundatii care ajuta femeile care sunt victimele violentei domestice.Nu stiu de unde esti , dar sigur exista si in localitatea ta sau in apropiere o asemenea fundatie.Eu am o cunostinta asistent social , daca vrei , ma interesez.Oricum , eu cred ca ar trebui sa iei o hotarare in acest sens , gandeste-te la copilul tau , cum il afecteaza un asemenea trai , si bineinteles , si tu ai dreptul la o altfel de viata.Nu cred ca vreun tribunal i-ar acorda lui custodia copilului , daca este un om atat de violent.Iti doresc numai bine!

buna
poate este influientat de pariniti lui sau de alt cineva de reactioneaza asa
la mine era problema ca ,cand vb cu maicasa la tel. sau mergeam la ei era scandal la noi in casa dar acuma sau cam certat ei si nu prea mai vb cu maicasa si acuma ne intalegem foarte bine
esti din c-ta daca da mai vbpe mess