Forum CopilulMeu

Asa am ajuns eu tatic. M-a informat sotia si gata. Asa s-a intamplat si a 2-a oara. M-a informat sotia si gata. Cand am intrebat-o ce parere are despre situatia asta, a spus ca e decizia ei si este suficient.
Eu nu mi-a dorit doi copii. Cu primul a fost altceva. M-am gandit ca la 32 de ani ar cam fi timpul. M-am automotivat si bine am facut.
Acum, dupa 4 ani de casnicie si doi copii, am hotarat sa divortam.
Viata merge inainte.
Ca sa revin la titlul subiectului. Voi cum vedeti acest gen de decizie? Ca eu mi-am pierdut toate reperele....

Decizia de a avea un copil tb sa apartina amandurora.
Este bine ca tu ai acceptat si te-ai obisnut cu ideea ,insa e clar,ceva a fost subred de la inceput daca ati ajuns acum la divort.
Totul este -comunicarea!
Probabil asta v-a lipsit,conflicte sunt in orice cuplu.
Idei diferite avem cu totii privind viata de familie,insa ele se pot rezolva.De cele mai multe ori se fac compromisuri de dragul celuilat.
Nu stiu care sunt motivele divortului,dar credeti ca ati discutat suficient?
Ca ati lasat in urma orgolii?
Ca ati incercat sa va puneti in locul celuilalt ptr a-l intelege de ce procedeaza astfel?
Sunteti siguri ca flacara dragostei ce v-a unit s-a stins?
Daca simtit ca ceva va tine legati,incercati sa comunicati cat mai mult!
Este o regula:hopurile in casnicie apar la un an,aparitia primului copil,al doilea,poate la 5 ani..
Daca cuplurile reusesc sa treaca peste aceste ,,hopuri,,si sa-si rezolve neintelegerile cu dragoste ,respect si reguli bine stabilite ptr viitor,casnicia rezista si merge mai departe.
Dar tb sa aveti amandoi maturitatea sa stiti cand sa cedati!

Sunt de acord cu liliat...decizia de a avea copii nu trebuie sa apartina numai unuia. Este un lucru mult prea important ca sa se puna asa problema. Sincer, mi se pare egoism din partea unei persoane care face asa dar in acelasi timp mi se pare putin ciudat ca voi sa nu fi discutat pe acest subiect...Ea nu stia ca tu nu vrei 2 copii? Sau tu nu stiai ca ea vrea mai multi?
Imi pare foarte rau pentru voi ca ati ajuns la divort dar, vreau sa te intreb un lucru: asta e motivul principal pentru divort? Sau singurul motiv?
Sa stii ca si eu am avut (si inca am) ceva probleme in casnicie dar motivele sunt altele. Acum incercam sa remediem situatia si sa trecem peste probleme pentru ca amandoi ne dorim asta.
Si cred ca, daca si voi v-ati dori cu adevarat, problemele s-ar putea rezolva pana la urma. Poti spune ca nu iti iubesti copiii? Sau esti doar extrem de furios pe modul in care a procedat sotia ta?

da chiar de ce nu te-ai protejat, stii exista pe piatza niste chestii care se numesc prezervative .
e adevarat ca deciziile nu se iau de unul singur dar in casnicie se comunica cu partenerul de viatza caci altfel nu suntem sotz si sotzie ci doar colegi de apartament.nu potzi sa faci 2 copii si apoi sa-tzi pui coada intre picioare si sa dai bir cu fugitzii, nu ? se poate lupta pentru a salva o casnicie si abea apoi daca nu exista solutzii se trece la divortz.altfel ceea ce spui tu e ca te-ai culcat seara si dimineatza te-ai trezit tatic.

Eh, intr-adevar lucrurile nu sunt asa simple cum le-am insirat eu in deschidere.
Sotia mea (inca) nu este deloc o fire sociabila si comunicativa. Trebuie sa tragi cu clestele ceva de la ea si cu toate astea, trebuie sa fii si norocos ca sa obtii o propozitie.
Ea nu vrea sa iasa nicaieri. La rude ma duc singur, la prieteni tot singur. La mare sau la munte nu am nici o sansa cu ea. Insa nici nu-i convine daca ma duc numai eu. Bine, sa nu va inchipuiti ca in ultimii trei ani am iesit din Bucuresti de capul meu. Am fosta fara ea in teambuilding-uri. Culmea, si atunci am vrut sa o iau fiindca aveam posibilitatea. A refuzat.
Am incercat sa aflu mai multe lucruri intreband-o calm si fara nici un fel de presiune. Sta cu capul in jos, dupa care se uita la mine si ridica din umeri, rareori spunand un "nu stiu".
Cand a ramas insarcinata cu cel de-al doilea copil, am intrebat-o cum crede ea ca ne vom descurca? Si eu vroiam un frate sau o sora pentru Andrei baiatul cel mare. Dar nu in momentul acela. Tocmai dadusem drumul la o firma si urma sa am un an foarte agitat...
Pe perioada sarcinii am incercat sa ma impart intre munca de zi cu zi si sotia mea. Dimineata o duceam la serviciu dupa care ma intorceam la birou pe la 10:30, din cauza traficului. La ora 16:30 ma duceam sa o iau de la birou si sa o duc acasa dupa care ma intorceam la biroul meu sa-mi continui treaba. Tot asa cateva luni bune.
Am participat la toate activitatile in ceea ce priveste familia. Si asta din convingere, evident, nu ca sa demonstrez oarece.
Incet incet am descoperit insa ca rolul meu in familie este strict unul utilitar. O unealta multifunctionala din punctul de vedere al sotiei mele. Atat si nimic mai mult. Deja ma simt foarte multumit ca pot sa-mi calc singur hainele, sa-mi fac de mancare. M-am obisnuit chiar si sa fac sex singur, ca la 14 ani.
In ceea ce priveste momentele de tandrete, ele au venit numai din partea mea.
Sex cu sotia? Cum adica? A, adica atunci cand am facut cei doi copii? Asta este alt capitol.
Cred ca am postat gresit la capitolul asta. Eu nu, nu vreau sa-mi salvez casnicia.

Cand nu am folosit prezervativul au aparut cei doi copii.
Acum doua luni a ramas insarcinata a treia oara. Am intrebat-o cum asa din moment ce ne-am protejat si superprotejat. A zis ca de obicei "nu stiu". A avut si sterilet o perioada dupa care l-a scos ca nu-l tolera. Eu am folosit prezervativul si cu toate astea...
In ultimii 3 ani nu cred ca am facut sex de 20 de ori. Am intrebat-o daca nu cumva ii este sila de mine si in acest caz, normal, as fi inteles fiindca stiu ce inseamna asta mai ales ca nu depinde de tine. Evident ca nu a putut sa-mi spuna da sau nu.
Nu e vorba ca as da bir cu fugitii. Dar nici sa stau toata viata langa o femeie care are nevoie mai degraba de un tata sau un frate mai mare decat de un sot.

scuze cand te-ai insurat ai facut-o cu pistolul la tample? sau ti-ai pus target "trebuie sa ma insor si fie ce-o fi".calitatea de sotzie nu schimba personalitatea omului si nici nu e ceva conditzionat de casatorie.parerea mea e ca atunci cand te insori trebuie sa te gandesti de 1000 de ori pana sa faci pasul.nu distrugem viatza cuiva doar pentru ca refuzam sa gasim solutzii alternative.

Nu, nu mi-a pus nimeni pistolul la tampla.
Am avut o relatie frumoasa si normala inainte si dupa casatorie.
Problemele au inceput sa apara cam de un an si jumatate, cand sotia mea a devenit foarte pragmatica si destul de rece fata de mine.
Acuma nu vreau sa fiu rau dar, voua vi se pare normal ca daca sotul nu poate sa ajunga in timp util sa te ia cu masina de la serviciu, sa apelezi la fostul prieten sa faca asta?

Am uitat sa mentionez ca a treia oara cand a ramas insarcinata a hotarat sa faca chiuretaj. De data asta nu au mai existat principii sau ...