SOTUL MEU MA BATE

[oare]

am citit si am incercat sa inteleg situatia...eu cred ca fii_tu chiar vrea sa-si salveze casnicia. poate ca are sanse, poate ca nu; in final ea e singura care stie daca merita sa incerce sau nu. din pozitia in care ne aflam e simplu sa transam situatia dar din pacate in realitate nu e asa de simplu. eu as veni cu urmatoarele sugestii:
1. obtinerea independentei financiare. daca fetita are deja 3ani poate merge la gradinita chiar din toamna cu explicatia logica: trebuie sa socializeze, sa se joace cu alti copii etc. preferabil ar fi la 8 ore pt ca acolo invata sa manance singura, sa se imbrace, se obisnuieste cu disciplina. in aceste conditii, iti poti cauta un loc de munca pentru ca niciodata nu strica un ban in plus in casa
2.diplomatia. ordinea nu e neaparat asta. invata sa-ti musti limba atunci cand vrei sa-l atingi in punctele sensibile (injurandu-l despre mama) si evita conflictele. va veni si ziua in care iti vei putea permite sa o faci fara teama! educa-l cu mult tact. gandeste de 10 ori care ar putea fi consecintele daca spui ceva in momentul in care conflictul e deja pornit. putin cate putin, discret, arata-i ca tu nu ii vrei raul, ca trageti la aceeasi caruta.
dupa ce iti obtii independenta financiara ii poti arata oricand, cu tact, ca stai langa el pentru ca iti doresti asta si nu pentru ca depinzi de el. poate ca diferenta de varsta dintre voi il sperie si il determina sa creada ca stai cu el doar pentru ca nu ai incotro.
nu stiu cum as reactiona daca sotul meu mi-ar da o palma, dar nici nu i-am dat ocazia sa o faca. stiind ca si eu imi ies din pepeni cam tare si as putea spune lucruri pe care ulterior le-as regreta, am incercat de fiecare data sa evit astfel de conflicte. am plecat pur si simplu si l-am lasat sa se calmeze ... uneori, chiar daca nu aveam deloc cheful necesar, in timp ce se ambala ma duceam si-l pupam... oricat de pueril ar parea, asta chiar functioneaza incazul nostru. incearca sa eviti anturajele care stii ca-i dauneaza; iar cand plecati undeva, discutati inainte despre ora la care ar trebui sa va intoarceti, despre cat ar trebui sa bea sau nu si despre faptul ca s-ar putea sa intervii sa-l atentionezi.
invata sa rastorni situatia in favoarea ta ... sau mai bine zis a voastra, chiar daca asta inseamna sa faci compromisuri.
succes!

[magdulici]

[oare]

nu as vrea sa fiu inteleasa gresit... nu ai cum sa stii daca nu e tocmai acesta cazul acela de 1 la un milion daca fii_tu nu incearca. impresia mea e ca ea ni s-a confesat tocmai pornind de la premisa ca nu vrea sa renunte la aceasta casnicie si cauta solutii.
nu vi se pare ca sub umbrela emanciparii femeii se renunta prea usor la casnicii? NU SUNT DE ACORD CU BATAIA! SI NICI CU AGRESIUNEA VERBALA! dar nu sunt de acord nici cu destramarea unor casnicii pe motiv de lipsa de comunicare. am o cunostinta care a facut o afirmatie in urma cu 3,4 ani...si mi-a ramas in minte. a vazut cum ne rezolvam, eu si sotul meu, disputele, in conditiile in care toata lumea era convinsa ca nu vom rezista mai mult de cateva luni impreuna. si atunci a spus: ,,daca as mai fi si acum cu sotul meu...as sti ce trebuie sa fac''. situatia e cu atat mai trista cu cat la mijloc era un copil; fostul sot se incadreaza foarte bine in descrierea facuta de fii_tu, a lasat-o sa locuiasca in continuare in apartament chiar si dupa ce a inceput copilul scoala si au cazut de acord ca ar fi mai bine ca acesta sa locuiasca impreuna cu tatal in alta localitate. copilul e foarte reusit, ingrijit, bine educat dar... nu-i sunt suficiente vacantele petrecute impreuna cu mama, asa cum nu-i era suficient timpul petrecut impreuna cu tatal sau pe vremuri.
vreau totusi sa cred ca suntem oameni si ca ne putem schimba... pana si unui obiect uzat i se mai fac retusuri inainte de a-l arunca!

[fii_tu]

Bravo fetelor ! M-ati uns la suflet cu postarile voastre (oare si magdulici ). Subscriu la cele enuntate de voi mai sus...
Asa este...prea usor se renunta in ziua de azi la casnicie, dar este si asta o solutie atunci cand chiar nu se mai poate...
Vreau sa lupt pana la ultima picatura de energie, pentru salvarea acestei casnicii, sa fac tot ceea ce depinde de mine ca situatia sa intre pe fagasul normal...Nu sunt o idealista; sunt constienta ca acolo unde sunt 2 persoane are un sens viata dar.... tot acolo sunt si pareri diferite,insa cu ceea ce nu pot fi de acord este ca nici o persoana nu trebuie sa domine si sa agreseze fizic si psihic cealalta persoana angrenata intr-o casnicie.
Ramane de vazut ce pot salva din aceasta legatura conjugala, daca se va putea salva ceva, insa....ma pregatesc sufleteste si pentru un eventual esec.
Dar, pana la proba contrarie - sunt optimista
Va imbratisez si...va astept sa mai disecam problema, atat de frecventa, din pacate, in zilele si casniciile noastre.

P.S. Daca ar fi sa dau un sfat celor care sunt in situatia mea , ar suna cam asa:
Aveti curajul sa va expuneti acest cosmar ! E cea mai buna terapie pentru sufletul ranit, va asigur !
Asta m-a ajutat enorm pe mine sa ma ridic atunci cand moralul mi-era doborat si totul era cenusiu. Povestind ..am inteles ce astept de la celalat de langa mine , care imi sunt aspiratiile si mai ales ce pot eu sa ofer celui ce-i pretind, sa inteleg ca soarele straluceste in mod egal pentru toti...deci exista macar speranta de mai bine.

[magdulici]

Sunt de acord cu salvarea casniciilor!
Dar ce facem in cazul in care jignirile si bataile distrug dragostea ce ati avut-o ptr acel om?Cum puteti face dragoste cu acel om?Sau e doar sex!ptr toata viata sex!!!
Cum pot accepta ca acele maini care ma lovesc sa ma si mangaie?
Ca sa nu mai vorbim despre placerea pe care ar trebui s-o simtim in timpul actului!!!E imposibil sa simti placere,atat timp cat acel om te bate sau te umileste verbal!Nu ca viata ar insemna placere in sex,insa suntem femei! Si cred ca fiecarei femei ii place sa fie alintata,rasfatata,iubita!

[oanadd]

mie atat sa-mi raspunzi: ce iubesti la un om care te-a lovit, la un om care te-a umilit si care te-a facut sa suferi atat fizic si atat psihic si daca nu te-ai gandit vreodata ca problemele de comunicare pe care le are copilul tau nu sunt legate de relatiile dintre voi!

[magdulici]

Raspunsul meu e acelasi:
-nu poti iubi mainile lui care te mangaie dupa ce te-au lovit;
-nu poti iubi gura lui care te saruta dupa ce,in prealabil te-a injurat,jignit sau scuipat;
-nu poti iubi picioarele lui care poate te-au lovit si ele!
Nu prea ai ce iubi!
Copilului ii va fi teama de propriul tata,chiar daca acesta nu-l loveste.Cand se apropie ora sa vina acasa tatal,copilul nu se va-ntreba "oare ce-mi aduce?",ci "oare in ce stare e tata?"!
Asta e parerea mea!
Daca este vreun psiholog pe forum,il rog sa spuna ce urmari va avea asupra mintii si comportamentuluyi copilului cand vede si aude aceste grozavii!!

[lumi06]

Am tot citit mesajele tale in speranta ca vei lua o decizie buna pt tine dar mai ales pt fetita ta.
Nu ai luat-o . Daca ai fi numai tu in ecuatia asta , nu m-as deranja sa scriu.
Din pacate e la mijloc un copil , inspaimantat si care saptamanal asista la batai crunte.
Daca iti inchipui ca e prea micuta , atunci stai de vorba cu un psihiatru si vezi care vor fi consecintele pe termen lung.
Si numai tu esti raspunzatoare pt ca esti prea lasa si prea comoda ca sa-ti iei viata in maini si sa pleci de acolo.
Sotul tau nu se va schimba NICIODATA , o sa ai eventual perioade de liniste , dar o s-o incasezi in continuare.
Pacat de sufletelul ala mic , mi-e groaza de cosmarul pe care il traieste.

[adeluta75]

Sunt in totalitate de acord cu lumi06...scurt si la obiect....sotul tau nu se va schimba,indiferent de motivele pt care te loveste..mereu va gasi altele....iar copilul tau iti va multumi cand va fi mare ca ai avut curajul sa il parasesti,sa nu iti fie frica ca te va condamna....e adevarat, un copil merita sa aiba si mama si tata..dar sotul tau e prea egoist sa se gandeasca si la voi..asa ca nu merita sa aiba familia pe care o are....fruntea sus si paraseste-l de dragul copilului tau,indiferent cat de mult l-ai iubi...timpul le rezolva pe toate!!!

[marimira]

Hai sa va spun cum a fost la mine. Sotul meu e destul de coleric ,nu neaparat violent dar coleric, cu mine mai putin sau cu copilul incearca sa se stapanesca si e constient cat de cat ca are o problema, dar s-a intamplat sa ne certam f tare pt ca i se paruse ca am cheltuit niste bani aiurea si a inceput sa urle si sa ma stranga f tare de brate,sa ma lipeasca de dulap, sa ma jigneasca,iar eu am ripostat,nu sunt genul sa tac. M-am ales cu niste vanatai pe maine dar si cu o frica ca data viitoare va fi poate mai rau. Imediat a doua zi m-am dus la medicul legist si mi-am scos certificat medico-legal si la o cunostinta judecator care mi-a zis ca nu da nici un judecator, in cazul unui divort copilul unui tata violent si ca nu e nevoie decat de un certificat medico legal si de niste martori care pot fi parintii. Asa ca frica asta nu tre s-o ai, dar ceea ce vreau sa intelegi este ca m-am gandit in primul rand la fetita noastra care avea doar cateva luni si a asistat la toata scena si s-a speriat f tare. Pt ea am facut toate astea. Eram aproape hotarata sa divortez, insa am decis sa-i mai dau o sansa avand in vedere ca nu ma lovise neaparat, ma bruscase. Gandeste-te la copil atat iti spun, gandeste-te ca e mai mare si intelege ce se intampla. Nu iti spun sa divortezi sau nu dar nici nu cred ca e corect sa il obligi sa mai vada astfel de scene si in viitor, pt ca poti sa fii sigura ca se vor repeta. Si eu sunt in impas pt ca sotul meu acum e bolnav in spital si nu vreau sa ma gandesc ce nervi va trebui sa-i suport cand vine acasa, dar inteleg totusi ,are niste dureri groaznice, plus ca el are grija de copil, il schimba ,ii da sa manance, la 7 luni cat are ea nu e usor, o plimba ,e sufletul lui.
Tu stii cel mai bine ce ai de facut dar gandeste-te bine, oricum in astfel de cazuri am ajuns la concluzia ca nu prea poti sa dai sfaturi pt ca sufletul trece peste ratiune cateodata si degeaba ...