by oare » Thu Jan 07, 2010 12:00 pm
oare pe forumul asta exista doar ,,nacajite''? eu nu am puterea sa scriu si nici nu cred ca o sa o am vreodata. nu vreau sa dezgrop mortii pentru ca nu face bine nimanui si nu cred ca e nevoie sa amintesc experientele mele negative pentru a convinge pe cineva ca nu e bine pentru un copil sa treaca prin divortul parintilor sau sa traiasca intr-o familie in care domneste violenta.
1. cred ca daca o femeie stie ca nu are nici o sansa, dar absolut niciuna, sa aiba un camin linistit pentru copiii ei, atunci e mai bine sa divorteze.
2. daca intr-un camin se poate reinstaura linistea, nici un efort facut de catre parinti nu este prea mare.
trebuie sa invatam sa trecem peste orgolii, principii si alte chestii similare pentru ca avem obligatia asta fata de copiii nostri inca din momentul in care am decis sa le dam viata.
eu nu mai cred in femeia moderna care poate sa renunte la orice in momentul in care are copii. te poti juca cu viata ta dar nu si cu a celor care depind de tine.
am mai invatat in viata asta ca pentru esecul unei casnicii nu exista un singur vinovat. e mai simplu divortul cand nu sunt copii la mijloc, dar cand sunt...
bunicul meu avea o vorba ,,casnicia nu e un mar din care sa gusti si dupa aia sa-l arunci!''.
cat despre soacre prea implicate...daca n-am reusit sa le percepem de la inceput, ar fi bine sa invatam cum sa le combatem. si sa incercam sa nu repetam greselile lor atunci cand copiii nostri se vor casatori. de mult imi propun sa fac un caietel cu ,,asta nu voi face la batranete'' si cred ca ar fi cazul sa incep acum, cat mai am timp si minte sa notez.
a fost o zi...cand se putea sfarsi...