SOTUL MEU MA BATE

[oanadd]

acum mi-am amintit, fii_tu ca fetita ta are ceva probleme de comunicare. ma intreb oare cat trebuie sa mai vada ca sa intelegi ca trebuia sa pui capat situatiei demult. imi pare sincer rau ca trebuie sa-ti spun ca 'familia' aia pentru care tu ai stat in continuare cu sotul tau iti traumatizeaza copilul. e timpul sa iei o decizie, asata daca nu cumva ai luat-o.

[dia_bi]

buna ,imi pare rau ca tre sa treci prin asa ceva,eu cred ca ar treb sa vb cu parintii tai ei te vor intelege si te vor ajuta,poate daca pleci o perioada la ei el isi va da seama de ce face si poate se va indrepta
nu are sens sa stai in stres continuu si tu si copilul,mai tarziu copilul te va condamna ca ai stat cu el ,pt ca va ajunge sa dea si in el
stiu ca iti e greu,dar tre sa fi tare,acum sunt o gramada de centre pt femeile maltratate,care sunt ajutate
bafta multa,iti tinem pumnii,asteptam vesti de la tine

[judith1975]

Buna fii_tu,uite am vorbit cu prietena mea care este asistent social (a fost in concediu si nu am putut-o contacta mai repede).Ea spune ca nu trebuie sa te temi ca ar putea sa-ti ia sotul fetita pentru ca nu ai loc de munca.Copilul se incredinteaza automat mamei , numai cand ea se dovedeste a fi o mama denaturata (alcoolica , etc - ceea ce nu este cazul) este incredintat tatalui.Ea spune ca ar fi bine sa te adresezi unui oficiu de protectie a copilului din localitatea in care locuiesti sau din apropiere , sa le spui situatia ta iar ei te vor indruma mai departe.Sper sa iei cea mai buna hotarare ,gandeste-te in primul rand la copilul tau , pentru ca va fi traumatizat daca asista la astfel de scene . Va pup si iti doresc tot binele!

[fii_tu]

Bun gasit tuturor, dragele mele... Ma bucur sa gasesc mesaje noi la subiectul pe care l-am deschis acum ceva vreme...Si spun asta fiindca de mult nu am mai avut ocazia sa intru pe net, deoarece am fost plecata intr-o mini vacanta aproximativ o saptamana...

Din ce vad eu, parerile sunt impartite...pro si contra . Dar un singur lucru conteaza...faptul ca ca aveti puterea si dorinta sa va spuneti opinia voastra...
Citesc diverse statistici si ma ingrozesc de ceea ce aflu...una din 3 femei este victima violentei conjugale . , ( si aceste statistici provin doar din plangerile concrete, pe care doar o parte dintre victime reusesc sa mearga la politie si sa faca un demers impotriva agresorului de acasa ! ) Este batuta mar de omul pe care , odinioara , l-a crezut cel mai bun,l-a considerat jumatatea ideala, l-a iubit cel mai mult, si fara de care, in acceptiunea ei, viata n-ar fi fost fericita; iluzia de care s-a agatat ca , alaturi de EL, viata ii va fi mult mai usoara, mai fericita si mai implinita...
Dar....totul e o iluzie...! Si spun asta caci, fiecare dintre noi, am constatat, mai devreme sau mai tarziu, ca omul pe care il vedeam , il aveam , il simteam langa noi , nu era decat incondeiat cu acele culori , pe care noi insene, i le ofeream ...rosul- pasiunii, verdele - sperantei, albastru-infinitului, albul- puritatii, galbenul- geloziei, care ne dadea de inteles ca fiind gelos inseamna ca ii pasa de noi... Dar ...la prima "furtuna"iminenta dintr-o casnicie, aceste culori amestecandu-se, devenind totul un brun inchis, obositor ochiului..., care pe alocuri mai prezinta cate un strop de culoare calda, pastelata...si pentru care luptam sa mai salvam cate ceva din acea imagine de altadata...

As vrea sa vad mai multa sinceritate si implicare , daca se poate , din partea celor ce citesc subiecte pe aceasta tema : "agresarea fizica de catre partener" . Faceti abstractie de subiectul meu, care... poate are o anumita conotatie,(n-as vrea sa credeti ca sunt egocentrista ) sau....haideti sa dezvoltam pe aceiasi tema, un nou subiect, muuult mai amplu, unde cele agresate ( curaj fetelor! se merita sa ne destainuim , fie si sub un ID secret ) sa-si poata spune " offul " sa gaseasca un sprijin , o incurajare, asa cum am gasit eu de la voi... lucru pentru care va multumesc din inima !

Nu stiu exact ce m-a schimbat, dar ceva a facut-o... Ma simt mult mai stapana pe mine , mai bine inradacinata, si parca gata sa imi iau din nou zborul, fie el chiar si impotriva vantului... Simt ca pot ca am energie si ca ma pot lupta pentru binele copilului ( mai ales ) , dar si pentru al meu...
Cred ca la mine a functionat maxima " Ce nu te doboara, te intareste"
Sunt alta in acelasi trup, cu alta mentalitate, si dorinta maxima de a nu mai fi niciodata VICTIMA
Va sarut si astept parerile voastre in continuare....

[dia_bi]

ma bucur ca te-am putut ajuta chiar si cu niste simple vorbe
e foarte bine sa te descarci de ce ai pe suflet mai ales daca nu ai cu cine vorbi despre acest subiect
asa ca si eu as indemna fetelor care mai sunt in situatia ta sa aibe curaj sa se destainuie ca se vor simti mult mai bine
eu iti doresc in continuare curaj indiferent de decizia pe care o vei lua
astept vesti de la tine in continuare

[robertzica]

[oanadd]

roberta, daca el va vrea sa loveasca o va face si cu te rog frumos, si fara. din pacate... eventual s-ar lega de acest 'te rog frumos' sa-i spuna ca il ia peste picior. situatia e grea. stii ce se spune despre rau. trebuie taiat de la radacina. cel putin eu asa as face. as intoarce spatele si nu m-as uita inapoi. pentru ca orice viata ar duce mai departe este mult mai buna decat cea pe care o duce acum.

[fii_tu]

[claudia21]

Te salut Irina! Ti_am citit mesajul(cei drept mi_a placut) si concluzia care am traso este ca tu esti ofata foarte sensibila( in sensul bun),dar in acelasi timp si foarte curajoasa,gata de orice sacrificiu pentru binele familiei.insa tare imi este teama ca sacrificiul tau sa nu fie in zadar!te sacrifici pe tine si copilul tau.sa nu uitam ca posibilitatea unui divort ai puso pentru ca sotul tau te bate,si o face chiar sub privirea nevinovata a copilului tau! spune_mi si mie ce crezi ca simte un copil cand isi vede mama batuta de tata!nici nu ai idee cata teama se ascunde in sufletul lui cata frustare ca nu_si poate ajuta mama!eu cred ca nici un copil nu trebuie sa indure asa ceva.din punctul meu de vedere,mai bine singura cu un copil decat cu un sot de care sa_mi fie teama.Spui ca lucrurile par a se_ndrepta,sa dea d_zeu sa fie asa,dar stii cum e"lupul isi schimba parul dar naravul ba".sa nu crezi ca vreau sa te descurajez,dar cunosc cazuri similare cu al tau ,si dupa juraminti si juraminti tot degeaba! dar stii cum e,fiecare isi cunoaste familia cel mai bine si ar trebui sa stie ce are de facut.ORICUM,sa ai grija ce faci si sa te gandesti la binele tau si al copilului.te pup si sa auzim de bine.

[claudia21]

iarta_ma ti_am spus irina,( irina este cazul despre care_ti spuneam) poate am s_o conving sa intre si ia pe forum.