by cristina2012 » Tue Feb 26, 2008 11:33 am
Problema cea mare cu omul asta este faptul ca simte placere in suferinta celorlalti. Adica e un om bolnav, un sadic. E mult mai rau decat un om care e f. agresiv si nu-si poate controla mania. Si pentru ea e mult mai rau. E mult mai dezumanizant, mai mutilant sufleteste sa suporti mutilari decat batai.
Omul ii taie parul... parul este un simbol al feminitatii. E un mod de exprimare feminin. femeile acum se joaca cu parul, ii dau tot felul de forme, ii schimba culoarea... parul aranjat (Cristina spune ca e cocheta, ca se coafeaza) e semnul dichisirii, grijii pentru imaginea exterioara, pentru ce cred ceilalti.
Taierea parului a fost intotdeauna un mod de pedepsire, de rusinare, un fel de rapire a feminitatii, de diminuare a identitatii, un fel de stigmatizare.
Eu vad in ceea ce a facut el un mesaj clar privind valoarea pe cae el i-o acorda ei, de fapt pe care nu i-o mai acorda.
Un barbat care merge cu sotia la coafor, sau o duce si o aduce de al coafor arata o mare consideratie pentru femeia respectiva, pentru "cele ce sunt ale ei". In opozitie, dl sot de care discutam ne spune cat de devalorizata e fiinta Cristinei pentru el. Este atat de "a lui" si atat de inutila incat isi poate permite orice cu ea, orice i-ar face este firesc. Daca gaina sare gardul, nu o bati sa o convingi sa nu mai sara, ii tai aripile - sper ca intelegeti, in incoerenta mea, ce vreau sa spun. Tind sa cred ca el loveste in nevoia ei disperata de a se agata de ceva care o valoriza in fata lui si a celorlalti.
Cristina, poate ar trebui sa vorbesti cu socara-ta, ceva in copilaria lui s-a intamplat (poate stie ca s-a dorit sa fi putut face avort maica-sa, poate a fost ingrijit cu raceala, poate cineva din familie l-a abuzat in vreun fel, poate si el a fost victima sadismului, sau pedepsit de parinti cu sadism). S-ar putea ca daca i se descifreaza suferinta sa se schimbe si el. Dar are imperios nevoie de tratament specializat. Tu insa poti gasi directii de investigat. Dar nu mai sta lnaga el, protejeaza-te acum, acum, inainte sa nasti. Dupa nastere e greu, oricum esti predispusa la depresie, ai mari nevoi... nu mai sta, fugi acum. Si dintr-un loc sigur discuta cu el. Cel mai bine sa o faci in scris, prin e-mail. Adica sa eviti orice confruntare directa, chiar verbala (telefon), chiar in scris (mess). Orice miscare sa fie gandita si sa il obligi sa gandeasca (fireste daca vrea, daca in momentele de luciditate considera ca meriti sa discute cu tine, daca nu... atunci ar fi clar cati bani faci pentru el).
Si mai gandeste-te tu, nu trebuie sa spui asta pe forum, dar gandeste-te tu ce mesaje transmite el cand faceti dragoste. Cat de mult contezi tu pentru el in acele momente, cum se raporteaza la tine. Pozitiile preferate, gesturile, totul se poate intelege...
Inca o data spun ca sunt f. dusa la biserica si ca sunt impotirva divortului. Consider legatura intre un barbat si o femeie ca fiind indestructibila si vesnica.
Ce vad la tine, Cristina este RESEMNARE, INERTIE... asta e cel mai rau lucru intr-o casnicie. Inertia e o caracteristica a mortii... cand esti inert esti mort... sau aproape mort. E ceva atat de necrestin, incat si o habotnica ca mine iti zice sa te rupi din cuplu, sa te retragi intr-un loc sigur, sa te linistesti, sa-ti reafci fortele, sa-ti gasesti aliati si abia apoi sa reiei "lucrarea ta" (=casnicia, familia). Ai fetita... nu o distruge. Se apropie nasterea, tu trebuie sa ai forta pentru a trece prin ea, pentru a trece prin lauzie, pentru a te reface, pentru a alpta, pentru a da un start bun copilului tau... conteaza enorm!!! Bratele in care iti doresti sa gasesti alinare s-ar putea sa fie pari care sa te zdrobeasca...
E cea mai mare prostie sa consideri copilul ca un remediu pentru problemele din casnicie. Copilul e marele examen le care e supus cuplul, copilul uneste cuplul, numai daca nu il distruge.
