SOTUL MEU MA BATE

[bugsbunnyro]

Buna!
Imi pare rau sa aud asta.... stiu foarte bine ce inseamna violenta fizica.
Noi nu eram casatoriti si dupa 2 ani de stat impreuna (eu avand 2 joburi deci, lucram de dimineata pana seara) daca aveam tupeul sa il rog sa faca ceva imi raspundea la fel - vezi ca ai inceput sa-mi dai ordine.

Parerea mea - mai bine pleci la ai tai pana se remediaza problema cu actele de divortz.
asta pentru a evita alte conflicte violente mai ales cand o sa auda ca ai inaintat o plangere sau actele de divortz.
Poate parintzii tai o sa comenteze si o sa itzi spuna ca: "vezi, am zis noi sa nu te maritzi cu ala...." da' o sa le treaca si cred ca o sa te sprijine.

Intr-o prietenei si mai ales intr-o casnicie daca unul din parteneri a ridicat o palma, dupa parerea mea, NU mai poate exista RESPECT - nu ai cum sa mai faci "dragoste" dupa o violenta fizica.
itzi urez succes ai grija de tine si de puiul tau.

[bugsbunnyro]

am citit si celelalte mesaje..... dragutza chestia cu ORL-ul, dar sincer cred ca "linistea"lui este doar de MOMENT.
sper sa reusesti sa-tzi salvezi casnicia - itzi tzin pumnii.
eu nu am reusit sa salvez relatzia (e drept nu aveam copil atunci), am incercat multe metode da' am ajuns la concluzia ca NU se poate.
imi pierdusem respectul fata de el, nici nu mai puteam sa-l las sa ma atinga: imi venea in minte doar pumnii, picioarele si injuraturile lui si asta pentru ca l-am rugat sa stranga sticlele de bere de pe jos (asta fiind a II-a zi, in seara respectiva era deja mult prea ametzit si eu am o problema cu oamenii care sunt abtziguitzi - NU II suport si ca urmare nu le adresez nici-un cuvant).

eu, am ajuns la concluzia ca: daca s-a invatzat sa te bata, intr-o zi tot o s-o mai incasezi
mai e o zicala din batrani care chiar mi s-a potrivit "daca barbatul isi bate nevasta si ea accepta, el se invatza sa bata, ea se invatza sa primeasca".

sincer - te apreciez pentru asta
eu nu am putut trece peste asta - sa fiu batuta indiferent care ar fi fost motivul NIMENI si NIMIC nu are voie sa te atinga.
itzi urez sa ai rabdare si sa reusesti sa mai salvezi ceva din casnicia voastra.

[mayasa]

[aceeasi_eu]

Uite,un aspect care nu a fost punctat aici!
Respectul copilului,ulterior,fata de mama!
Aici este de discutat...
Uite,eu am vazut-o mereu pe mamam o femeie puternica,desteapta,iar respectul i l-am purtat atat eu cat si fratele meu.Nu se pune problema ca macar fratele meu(barbat fiind)sa fi avut vreo atitudine nepotrivita fata de mama.
Eu cred ca sunt cazuri si cazuri...in care educatia copilului nu are de suferit,ba chiar aceste mame se concetreaza numai asupra copilului si scot ce e mai bun din ele!
Asta nu justifica,de ce o astfel de femeie ar sta langa un barbat ce o bate!

[fii_tu]

Fetelor, fetelor...nu stiu ce sa mai zic...
Situatia s-a calmat total, deocamdata... Am discutat cu sotul meu. A avut loc marea confruntare !!!
Sa va zic in cateva vorbe ceea ce s-a discutat.
L- am avertizat ca a fost ultima data cand a mai dat in mine fara sa actionez in consecinta ! Ca o fac (iertarea, dar nu si uitarea!!!) pentru ultima data , de dragul copilului, din dorinta de a-i mai acorda acestuia o ultima sansa de a avea ambii parinti... Nu e corect fata de mine ceea ce am facut, dar ca mama, sufletul imi spune sa procedez astfel.
In concluzie, el a jurat ca nu o sa mai dea in mine ca nu ma va mai atinge, nici macar cu un deget, ca va renunta a mai fi violent, dar...sa renunt si eu a-l mai dirija, a-i mai da ordine ce sa faca si ce nu...
Dar ce m-a socat... a fost faptul ca a recunoscut ca regreta amarnic ceea ce a facut, ca-l doare sufletul ca mi-a produs o asa mare suferinta, si ca el, TOCMAI EL, mi-a pus sanatatea in pericol...
Credeti-ma ca abia putea vorbi de emotie, atunci cand rostea cuvintele acestea...
Mai mult decat atat...punctul culminant al intregii discutii dintre noi acum da lovitura... si anume , citez din memorie: " Daca tu consideri ca eu nu sunt un sot , sau un tata bun pentru copil, atunci va scutesc de aceasta corvoada... Va las pe voi, aici, in casa ( casa fiind pe numele lui, avand-o inainte de a ne cunoaste noi) si imi iau eu o camera cu chirie undeva, lasandu-va linistite pe amandoua... Va dau tot! Si salariu si tot ce castig ! Imi opresc si eu de un pachet de tigari si o bere... Restul il dau copilului....
Dar tine minte !!! Voi avea grija sa aflu daca copilul sufera in vreun fel; si daca e asa....lucurile se schimba! "
Iar eu evident, i-am raspuns : " copilul va suferi din prima clipa cand vei iesi pe usa....fiindca te va pierde; fiindca o data cu lipsa ta de acasa, ceva ii va lipsi in sufeltul ei.... universul ei - format din mama si tata - se va rupe si... neintelegand de ce procedam asa,nu-si va gasi linistea... Imagineaza-ti ce inseamna pentru ea sa te vada ocazional...ce ar simti atunci cand va trebui sa o aduci acasa, iar tu sa pleci din nou ! Ce va fi si in sufletul tau !!! Pentru ea va fi o suferinta continua...va avea o copilarie cu o povara in suflet greu de dus...
Gandind la toata situatia asta traumatizanta pentru toti...de ce nu incercam sa remediem in vreun fel situatia??? Eu te iubesc suficinent incat sa pot continua casnicia cu tine, esti omul pentru care am luptat cu tot ce mi-a stat in cale , doar sa fi al meu . Analizeaza si tu starea ta interioara si vezi daca poti face ceva pozitiv in sensul asta..."
Iar el a continuat: " vreau sa fim o familie, sunteti ceea ce ma reprezinta si pentru voi incerc sa cladesc ceva in viata...Ar fi absurd sa zic ca vreau sa stricam relatia...etc."
Asta a fost ;si mai erau si alte discutii, dar n-are rost sa le mai expun si pe alea...
Important este ca e schimbat in continuare, in bine, ca nu mai tine mortis ca el ia copilul si ma lasa balta, asa cum sustinea la inceput; si mai ales ca e constient ca el e cel care poate distruge familia si sufeltele acesteia prin atitudinea si comportamentul lui... Asta mi se pare cel mai important si incerc sa tin prezenta acesta idee in discutiile noastre ca el sa incerce cumva sa renege pornirile de le-ar mai avea vizavi de mine sau familie pe de-a intregul...
Pupici voua tuturor!

[mayasa]

Viata ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Numai bine!

[robertzica]

[aceeasi_eu]

Robertzica,frumos spus!
Ai punctat toate aspectele esentiale!

[robertzica]

multumesc liliat! sper sa fie de ajutor mesajul meu... chiar daca vine mai tarziu...

[oanadd]

va scriu pe fuga ca sunt intre doua ture de fiert scoici, ca sa le scot din carapace. e zece si douazeci. sunt obosita si ma doare mult prea tare spatele ca sa citesc acum lucruri care mi e par cazute din cer, la cel mai sincer mod.
in subiectul asta e vorba de un animal nesimtit care gaseste de cuviinta sa-si bate nevasta fiindca... poate. din pacate, doamnelor, nu am sa fiu niciodata de acord nici cu inutilul care ridica mana la sotie, nici cu sotia care iarta, fara folos, nici cu parintii care se fac ca nu vad ca fata lor are o problema acasa si nici cu cei care spun ca daca spui 'da de mancare la copil', sarind peste celebrul si lingusitorul 'te rog', este o motivatie suficient de buna ca sa rabusnesti cu pumnii.
eu nu spun mereu 'te rog'. si chiar daca spun sau nu, nu gasesc ca exista vreo scuza pentru ceea ce face acest individ. din cate am citit eu la voi acasa este vorba de viata a trei oameni. tu, sotul tau si copilul. mi se pare o copilarie sa te ascunzi de familia ta. du-te si spune-le ce se intampla. du-te la politie, ca sa vina, sa ai motive reale la dicort, du-te la medicul legist chiar daca a trecut o zi si gasesteti un avocat. fiindca altfel te va bate in continuare in fata copilului, te va schilodi, tu vei ajunge o epava, copilul un frustrat care se va teme sa mai vina acasa iar el... cu fiecare pumn va prinde mai mult curaj si va deveni un mic dumnezeu.

indiferent de cat de frumos sau urat vorbim celorlalti, indiferent cat de buni oratori sau diplomati suntem, indiferent de cate ori gresim sau cu ce gresim NIMENI, absolut NIMENI NU ARE DREPTUL SA NE LOVEASCA. NICIODATA!
o viata traita asa de o femeie, inseamna trei vieti irosite. si este pacat, fiindca viata e scurta si trebuie sa ne bucuram de ea.