cum sa-l fac sa nu se mai razbune pe mine?

[dragomir lucia]

draga Cristina,aici pe forum in general lumea cere sfaturi si le primeste.tu ti-ai expus cazul,noi te-am ascultat si fiecare ti-a dat sfaturi in functie de cum gandeste.adevarul e ca noua ne vine usor sa facem asta,realitatea e ca tu traiesti zilnic cu problema asta si numai tu ai puterea de a o rezolva. vezi tu eu iti zic sa-l paraseti,alta fata ti-l trimite la psiholog,alta te indruma sa-l ameninti cu parasitul,alta sa-l ignori..............eu sa fiu in locul tau as fi si mai confuza.

rezolvarea nu e aici ci in mintea si in inima ta,gandeste cu amandoua daca poti,ajuta-te singura sa iei decizia corecta.

mi-e imi pare rau ca suferi.desi nu te cunosc imi vine greu cand iti citesc randurile.esti o femeie inteligenta si sunt sigura ca ve-i gasi o solutie la problemele tale.stiu ca acum sensibilitatea ta e accentuata de faptul ca esti insarcinata,dar atentie elibereaza-te te frica altfel risti sanatatea fetitei tale.nu vreau sa te sperii dar am citit ca starea psihica a mamei pe timpul sarcinii trebuie sa fie una relaxata,fara stress,suparari si traume.acestea pot avea repercursiuni grave asupra starii copilului.

ai grija de tine!

[fire]

Problema voastra e complicata, pana la urma va depinde de amandoi cum va fi. In mod sigur , daca el nu se va schimba si va fi in continuare asa , deznodamantul relatiei nu va fi prea roz. Nu-ti fa griji, incearca sa fii relaxata si incearca sa nu te mai astepti la asa multe din partea lui. Se pare ca nu e in stare sa ofere dragoste suficienta. Tu trebuie sa ai incredere in tine, trebuie sa te ingrijesti ( bravo ca o faci ) , principala ta preocupare va fi Maria si mai lasa-l naibii daca vezi ca el nu face nici cel mai mic efort sa se schimbe. Dupa ce vei naste si fetita va fi mai mare vei putea probabil sa iei mai usor unele decizii. Dupa legile tarii noastre , fiindca tu ai venituri, financiar poti creste copilul, esti o mama la locul tau, statul , in cazul unui divort iti va da tie copilul. mama are prioritate. La o adica daca se va lupta cu tine pe tema asta vei putea sa demonstrezi ca are un comportament care il face incapabil de-a creste un copil. Pentru asta , oricare din fetele care ti-au citit mesajul si ti-au raspuns, si care deasemene sta mai aproape de tine ar putea sa mearga la proces sa declare ce fel de om e. Discutia mea s-a intins acum prea departe, oricum statul e de partea ta, noi la fel , ai grija de tine si de Maria si cine stie poate intr-o zi ne vom intalni sa ne cunoastem. Ciau.

[puiutz_mic0]

off cristina iubita greu greu sa treci prin asa ceva poate o sa am urasti dar sfatatul meu e sa il parasesti anii trec cine ti i mai da napoi poate la un moment dat vei ajunge sa intalnesti pe cienva te vei indragosti ce faci atunci?
am avut si eu o relatie de zero barat ca altfel nu ii pot spune stii care a fost partea proasta ? ca nimeni nu mia spus lasa l ca poate daca ma saftuia careva asa sincer si al rece poate as fi vazut realiatatea si aveam si eu o viata linistita si fericita
ai grija de tien si curaj multa fericire si implinire

[adeluta75]

[dragomir lucia]

acum depinde de cat de mult regreta el cand are iesirile alea.adica daca e constient ca si-a pierdut controlul sau poate i se pare normal sa se comporte asa.
eu cred ca e un barbat inteligent si ar trebui sa accepte sa mearga sa vorbeasca cu un specialist.nu vad in asta o rusine.
succes!

[cristina1983]

da, el regreta, de obicei imi cere iertare si il vad ca e trist si simt ca vorbeste serios dar tot de cele mai multe ori imi spune "pai tu m-ai facut sa reactionez asa, tu m-ai enervat, tu esti de vina" si intoarce toata situatia in directia mea, dar eu sincer va zic ca am ajuns sa nu mai zic nimic ci doar sa aprob de fiecare data tocmai ca sa nu mai ajungem sa ne certam. si ma mai intreaba cateodata chiar "dar tu de ce nu ai nicio parere?"
uneori degeaba isi cere el iertare pentru ca nu pot sa iert, sufletul nu ma lasa sa-l iert, cand ma ia la palme sau ma trage de par, nu stiu de ce nu pot sa-l iert cu adevarat desi imi doresc sa o fac..poate pentru ca sunt prea dezamagita de el, poate pentru ca nu inteleg de ce loveste chiar in mine, eu care as face orice pentru el
la psiholog i-as propune sa mergem dar e problema timpului, el lucreaza foarte mult si uneori lucreaza si acasa, nu cred ca mai are timp si putere sa mearga la psiholog, cand vine acasa e frant de oboseala.. desi pentru distractie isi face intotdeauna timp, pentru ca unoeri, adica cam de cel putin 3-4 ori pe saptamana, pleaca la bere cu baietii. vine acasa , se schimba isi face dus, si apoi pleaca si vine peste 2-3h, pe la 9-10.
in schimb ma gandeam sa ma duc eu la psiholog, de fapt chiar am fost si m-am mai linistit dar m-am dus nu pentru ca ma lovea, ci pentru ca aveam niste probleme de alimentatie. acum s-au rezolvat. psihologul mi-a dat intr-adevar multe raspunsuri, m-a facut sa ma regaesc. acum ca am intrerupt consultatiile, m-am pierdut din nou. cea mai buna solutie cred ca ar fi sa merg eu la psiholog si sa ma sfatuiesc cu el cum ar trebui sa reactionez ca sa nu-l mai enervez, sa-i fac pe plac si sa se bucure de mine si de bebita.
momentan e bine, aseara chiar m-a mangaiat si mi-a zis ca sunt dulce. m-a mangaiat pe burtica si a vorbit cu bebita si m-am simtit foarte mandra de amandoi. sper sa fie tot asa de acum inainte, sper ca niciodata sa nu ma mai loveasca, sper sa simta cat de mult il iubesc si de cate sacrificii sunt in stare pentru el.
va doresc numai bine

[ilinca_mioara]

Scuze ca sunt prea dura..dar pe mine chiar m-a ingrozit comportamentul sotului tau! Eu chiar nu-i gasesc absolut nici o scuza pentru a se purta in halul acesta cu tine.

Si nu mai inteleg ceva...de ce trebuie sa faci tu "atatea sacrificii pentru el"?????

Chiar m-a ingrozit toata povestea asta......

[mischaela]

eu nu inteleg faza cu iubirea ...
de parca iubirea e un virus...care dupa ce pune stapanire pe ttine ... devii un zombi ... accepti orice ... nu mai conteaza educatia si nici bunul simt ....
cel putin eu iubesc un om ... pentru bunatatea lui, pentru felul lui de a fi, pentru grija care mi-o poarta, pentru ce simte el ... nicidecum ... lasa sa ma bata ... ca eu il iubesc ... no way

[koko75]

Pur si simplu trebuie sa imi spun si eu parerea. Sunt departe de a da sfaturi, am trecut si eu printr-o perioada foarte grea in casnicie dar nici pe departe nu se asemana cu ceea ce ti se intampla tie.
Imi pare rau, nu te inteleg, un singur lucru pot spune: daca asta iti place, asta ai. Plangandu-ti de mila nu vei rezolva nimic, nici cu un animal nu te comporti asa cum se comporta el cu tine. Iubire pe naiba...cum poti sa zici ca il iubesti?

[anatalia]

...de-ar fi totul in aceasta viata asa de simplu,trasat in alb si negru in da-uri si nu-uri categorice...E poate mult,exagerat sa spun ca o inteleg perfect pe Cristina,traiesc ceva similar dar la cu totul alt nivel as putea spune!Mi s-a parut monstruos gestul lui de a-ti taia parul,loviturile si apoi regretele...macar constientizeaza si regreta...Nu,n-ai sa-l parasesti indiferent de sfaturile primite aici,nu vei putea,esti organic legata de el,face parte din tine,si inainte de toate e un copil la mijloc!E un gest pe care putine femei au curaj sa-l faca gandindu-te ca poate ...poate uite regreta si ce bine a fost totul in seara asta si eu sunt paranoica,il iubesc, nimeni nu-mi va iubi copilul ca propriul tata,daca ma despart ce fac...trec din barbat in barbat cautandu-l de fapt pe el in fiecare prezenta masculina...nu, nu poti!Si ce-i mai crunt iti pot spune din proprie experienta ca rare sunt sansele ca un astfel de om sa se schimbe!Da,concentreaza-te asupra ta ,asupra copilului (cred ca o va iubi pe Maria) si asta iti va aduce o oarecare alinare...in rest,roaga-te ca Dumnezeu sa-l schimbe ,sa oranduiasca altfel existenta voastra...eu asta fac in fiecare zi!Cel mai teama mi-e de ziua cand Teodora,fetita noastra va constientiza ce ni se intampla...