Cand nervii ne domina

[adriana21]

Acum realizez ce noroc am de bunici sotului care mi-l tine pe cel mare de cand l-am nascut pe cel mic.Nu stiu daca m-as fi descurcat fara ajutoru lor

[Diana_2006]

Cu toti ne enervam si la nervi tipam si ne manifestam destul de urat. Partea proasta ca mereu cineva cade "victima" nerviilor nostri. Nu este nevoie de psiholog, este geva obijnuit care se intampla intr-o fractiune de secunda, cand copilul iti sparge cana ta preferata, sau isi pune mancarea pe ea/ea dupa ce ai/la-i schimbat. Normal ca te enervezi. Incercati sa va ganditi ca este mic, ca nu stie, si gandestete ca si tu ai nevoie de multa rabdare, cu tu cu tine insusi, si-ti va fii mai ushor sa treci peste toate "crizele".

[azura]

of, Zelly, poate ai rezolvat probema intre timp, a trecut ceva...
totusi, bine ca am citit ca sa bag la cap...si eu mai tip(de fapt nu tip dar important e tonul)pe al meucare nu stie ce sa faca sa ma mai ajute cu bebele...si eu...niciodata nu-s multumita mereu comentez cate ceva...in fine, si eu imi propun mereu sa ma controlez,dar la sfarsitul fiecarei zile is asa de extenuata si uneori frustrata(din diverse)ca-mi vars naduful in acest fel pe el...apoi iar imi propun si in seara urmatoare tot mai scap cate una...mie mi se pare insuficient ca m-am explicat si ca imi mai cer si scuze uneori dar..tot nu reusesc deplin...eu ma gandeam ca ar trebui sa recitesc niste chestii despre meditatie ca sa ma relaxez un pic...ca de fapt, toate astea de-aici vin din tensiune..parerea mea

[floare_de_coltz]

trebuie sa incerci sa te stapanesti, makar fata de copilul cel mare.Pt.k el va ramane markat pe viatza de"tzipetele mamei"sale.
Eu am trecut prin asa ceva.Evident cel mic, fiind mic ii dai mai multa atentie si nu potzi sa tzipi la el pt k o faci degeaba.Dar cel mare vede acest lucru k pe o dragoste acordata celui mic in detrimentul lui(a celui mare)
Cel mare imi reproseaza si acum k il pedepseam pe nedrept si k il iubeam pe cel mic mai mult, k il luam cu mine si pe el il lasam akasa(uneori singur)Nu o faceam intentionat.Poate nici nu ma gandeam prea mult atunci, fiind stresata din diverse motive.
Asa k nu va varsati "nervii" sau "nemultumirile proprii" pe copii.pt k o sa regretati mai tarziu si timpul nu mai poate fi dat inapoi.
Mult succes si....rabdare!

[tudorachee]

Am aceasi problema dar in cuplu de cand ne-am casatorit si cu copilul este aceeasi problema. Ei nu au reactie la ce spun eu ,, Ii doare in cot'', de la sotul meu se trage nu facea nimic in casa la inceput, nervi ,vervi, am incercat sa las totul pe jos aruncate, vase murdare etc, nu faceam nici eu nimic pana cand zicea sa facem curat, cand clacam iar faceam asa. Santieristul meu uneori nu lucra si nici nu facea nimic. Acum stau eu acasa si ma ocup de copil, casa , mancare ,piata ca el nu merge decat la supermarket cu masina. Am carucior de piata ca babele la cei 39 ani, dar nu renunt sa gates ciorba chiar de nu mananca nimic din ea si o arunc toata.
DACA II LAS SINGURI PE AMANDOI MA APUCA GROAZA CA IAR I-L BATE, I-L JIGNESTE. Asa ca am lasat serviciul sa mearga intr-un fel casnicia mea sa aiba TATA copilul meu si confort.

[akki]

si io is o fire energica, da' din pacate energia asta, consumata intre biberoane, impins carucioare si calcat hainute (nu pun smotrul din casa!) s-o transformat in isterie.
cand ma apuca dracii imi dau lacrimile de furie.
nu tip la copii, da' tip la el ... saracu', nu stiu cat mai rezista.
imi dau seama ca-s tampita, da' pur si simplu nu ma pot abtine.