Esti parinte divortat? Sau parintii tai au divortat?

[aceeasi_eu]

Da,s-au petrecut lucruri urate...si tu erai unicul copil?De ce a plecat ea din casa si nu au vandut sa imparta?
Ea a fugit de tot ce a reprezentat trecutul?

Legat de fata ta,nu cred ca e cazul sa iti faci probleme despre ceea ce trebuie sa ii explici,poti sa ii sugerezi ca este mai fericita fiindca are mai multi bunici...iar daca ea iti va pune mai multe intrebari,raspunde-i calm aratandu-i normalitatea lucrurilor si folosind un ton obisnuit..ea va simti ezitare in glasul tau,daca vei avea si,practic ii vei transmite starea.

Legat de copiii care au un tata natural si un tata care face parte din noua familie...
Am citit candva o carte ,,Tata bogat,tata sarac''...nu era vb despre ceea ce vb noi aici,era vb tatal prietenul sarac,care era prezent in viata autorului...
Ideea care am desprins-o si m-a incantat,ca acel baiat a avut de invatat de la ambii barbati prezenti in viata lui,fiecare compensand cate ceva din ce-i lipsea unuia.
Asa mi-ar place sa vad lucrurile.Sa existe intr-o noua familie un tata care ofera linistea,ratiunea,organizarea,iar tatal natural prin iesirile lui de we sa ofere,joaca,voia buna si idei de viata ce le poti desprinde din joc...

[robertzica]

Parintii mei nu au divortat desi... au avut si ei probleme. NU stiu cum ar fi fost mai bine pentru ei si pentru noi (eu si fratele meu) stiu doar ca eu mi-as fi dorit sa nu existe scandaluri intre ei, mi-as fi dorit sa fie fericiti ca sa pot fi si eu fericita alaturi de ei.

Cred ca adultii implicati intr-o casnicie care nu merge trebuie sa ia hotararea care le aduce lor starea de bine. Doi oameni chinuiti nu fac decat sa isi chinuie si copiii cu neimplinirile lor. Stiu ca pentru copii este extraordinar sa creasca alaturi de parintii lor dar... parinti care se inteleg. NU sunt pentru divort decat atunci cand s-a incercat totul si nu s-a rezolvat nimic.

[bucurroxana]

lili da eram unicul copil si da probabil ca asta a incercat sa faca sa fuga de trecut. legat de copil, am baitetel si cu adevarat are mai multi bunici caci si sotul meu are parintii divortati si recasatoriti, asa ca are 8 bunici.
si sa stii ca cunosc cazuri de parinti divortati unde copii au avut o viata mai linistita si mai fructoasa dupa ceea dar cred ca orice copil care ar avea de ales... ar alege viata cu amandoi parintii ( exceptand cazurile de tati sau mame violenti sau de genul asta)
sa inteleg ca tu ai fi intr-o situatie asemanatoare?

[mischaela]

[aceeasi_eu]

Robertzica,
mare dreptate ai..decat sa fi un copil care esti traumatizat de neintelegerile parintilor,mai alegem divortul si linistea fiecaruia dintre ei...si implicit copilul va fi fericit ca va avea parinti care ii vor acorda atentie intr-un mod civilizat.
Roxana,
Am citit povestea ta si undeva ma regaseam...undeva in copilaria mea...dar eu alegeam sa stau cu mama,sa plec din acea casa.Acum ma gandesc, de ce copiii aleg un anumit loc dupa divort?
Oare nu aleg locul care le asigura confortul si satisfacerea nevoilor afective ,in principal?
Fiindca tu la 18 ani ,probabil o puteai intelege pe mama ta,dar erai suparata fiindca isi dorea altceva,renuntand la caminul in care ati stat atatia ani....Probabil,ai ales sa stai acolo dintr-un motiv...
Cand am pus problema divortului,serios,in familia mea..fata mea care pana acum,teoretic ma intelegea,in momentul cand au fost discutii serioase a ales sa stea la tara,cu bunica ei si tatal,daca acesta se retragea acolo(nu era conditie esentiala,tatal).In prima faza s-a revoltat ca distrug familia,apoi a ales cercul de prieteni..chiar asta am inteles..ca alege un mediu in care se simte in siguranta...
Cu aceste aspecte delicate ale copilariei trebuie lucrat..in sensul ca un parinte divortat,nu ar trebui sa vada doar o despartire de partener,ci si reorientarea ulterioara a copilului ce poate avea dreptul de a alege.
(ma intrebai Roxana,daca e cazul meu..deocamdata nu am luat decizii definitive,analizez situatia inca..)

Legat de vanzarea tuturor lucrurilor si luatul de la zero,asa cred si eu...aceasta este solutia,iar ce spui Mischaela,este adevarat...
Cu multa putere,o luam de la capat.

[mischaela]

liliana, eu una sper sa nu fie "adevarat" ...
am vazut la tinein jurnal ce se intampla ... si nu cred si nu vreau sa fie cazul ...
eu una ma minunez cum exista specia asta de femei numita soacra ...
care sunt in stare sa distruga orice in cale inclusiv viata copilului ...numai ca sa aiba dreptate.

[bucurroxana]

mischa tu ai avut "noroc" daca il pot numi asa ca nu aveati copii. in momentul in care apar copiii in peisaj se complica multe. de ex. la lili unde sunt 3 copii tatal ar putea cere in instanta unul din copii far probleme caci ar spune ca o mama se descurca mia greu cu 3 copii decat cu 2 sau 1. si atunci... copiii ar creste despartiti asta ar fi foarte greu. in alta oridne de idei copiii nu stiu niciodata clar care sunt motivele reale care au dus la un divort ( si aici ma refer la unul fara motive clare gen tatal are o amanta si pleaca cu ea din casa sau o bate pe mama si copiii) si le este imposibil sa aleaga cu cine vor ramane. pebtru ca o mama sau un tata divorteaza de partener nu de copiii sai asa ca de cele mai multe ori nu au gresit cu nimic fata de copiii cum poti hotara cu cine vei ramane? mai ales cand ai o varsta mica. eu am ales... pentru ca tata a ramas in casa parinteasca, pentru ca iubitul meu era aici ( mama a plecat din oras) pentru ca eram la facultate aici, aveam un rost si nu ma puteam desprindeeram oarecum independenta dar pentru copiii mai mici e mult mai greu

[Arheoloaga]

Parintii mei au divortat cand aveam 8 ani. Nu se mai iubeau, nu reuseau macar sa mai convietuiasca in aceeasi casa, nu se mai priveau si pana si eu, un copil, imi doream sa nu mai fie impreuna, sa nu se mai certe si sa isi arunce jignirile pe care si le aruncau.
Apoi mama mea a cunoscut intamplator un alt barbat...si nu a avut macar rabdarea sa il cunoasca mai bine...dupa o singura luna a hotarat sa plecam la el. Spun sa plecam, pentru ca ne-a intrebat pe noi, doua surori, daca vrem sa mergem cu ea. Noi, copii crescuti la bunici...cum sa alegi?? Sora mea mai mare fiind, nici nu s-a gandit sa lase casa, bunicii, prietenii...in plus avea si examen de admitere la liceu. Eu am vrut sa stau langa mama si...intr-o zi de 1 noiembrie 1991 am lasat in urma orasul in care am crescut. Acestea sunt faptele si motivele divortului. Ce a urmat...Noul sot(ca pana la urma s-au casatorit) al mamei s-a dovedit un alcoolic cronic...un alcoolic violent. Pentru mine a inceput teroarea psihica...teama. Mama mea se schimbase si ea foarte tare...imi amintesc ca atunci cand venea tatal meu sa ma vada ii era teama ca ma vor fura, ca ma vor duce de la ea si initial puteam sa ii vad decat de la fereastra. Am facut apoi pneumonie....si nici nu ma puteam ridica din pat din cauza injectiilor cu penicilina, insa daca suna tatal meu trebuia sa vorbesc ca sa nu cumva sa stie ca sunt bolnava...Apoi am implinit 10 ani, adica in fata legii puteam alege la care parinte voi fi ramas. Mama mea...cred ca a intuit ce avea sa urmeze...si m-a trimis in vacanta de vara la tatal meu. La tribunal...a fost cumplit...am zis ca vreau sa raman cu tatal meu si toti au fost fericiti...Apoi mama mea a disparut pur si simplu...Nu se vorbea despre ea decat cu apelative jignitoare...in care am inceput sa cred. Apoi s-a recasatorit si tatal meu...si a fost un bine pentru el...pentru noi mai putin. ERam atat de instruite sa o iubim si sa o respectam pe noua "mama" incat s-a intamplat contrariul...
Nu am intrat in detalii desi sunt atat de multe...insa sunt convinsa ca eu, am evoluat sub influenta divortului, separarilor, noilor casatorii, incat astazi sunt un adult extrem de nehotarat...mereu cu teama ca as putea rani pe cineva si...extrem de precauta. In cazul surorii mele...efectele au fost si mai dureroase.
Poate ca acum reusesc sa inteleg alegerea mamei mele...a avut insa o mare nesansa...de a intalni omul nepotrivit. In plus...totul se putea face la lumina zilei...fara a fugi din casa, fara subterfugii...clar si civilizat. Alta ar fi fost situatia daca parintii mei vorbeau, ne comunicau ca vor sa divorteze, daca ar fi facut un partaj, daca ar fi continuat sa locuiasca in acelasi oras...Dar totul e trecut.

[mischaela]

ralule, m-ai intristat rau de tot.

[bucurroxana]

are dreptate miha e o poveste tare trista dar din pacate.... reflecta realitatea aceea ca un copil sufera extrem de mult in urma unui divort. asta nu inseaman sa stai cu un alcoolic sau un om violent pentru copiii dar in alte cazuri poate gasesti puterea de a revedea la omul de langa tine ceea ce te-a facut sa il alegi de prima data.